ICCJ. Decizia nr. 1565/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1565/2007
Dosar nr. 9343/39/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 9343/39/2005, reclamanta SC Q. SRL Răchiţi, judeţul Botoşani, a solicitat, în contradictoriu cu M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., anularea Deciziei nr. 356 din 14 octombrie 2005, emisă de pârâtă, precum şi suspendarea executării acesteia, până la soluţionarea cauzei.
Prin acţiunea înregistrată la aceeaşi Instanţă sub nr. 188 din 10 februarie 2006, reclamanta SC Q. SRL Răchiţi, judeţul Botoşani, a chemat în judecată aceeaşi pârâtă, pentru a se dispune anularea atât a Deciziei nr. 356 din 14 octombrie 2005 cât şi a Deciziei nr. 446 din 20 decembrie 2005, decizie prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată.
În motivarea ambelor acţiuni, reclamanta arată că prin Decizia nr. 356 din 14 octombrie 2005 pârâta a dispus suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal din 15 decembrie 2005, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în baza art. 185 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 511/2003 privind Cod Fiscal, urmare a adresei din 14 octombrie 2005 emisă de G.F. – C.G.
S-a arătat faptul că a fost efectuat un control de către comisarii G.F.B.N., ocazie cu care a fost formulată o sesizare penală referitoare la fapte incriminate ca infracţiuni la regimul produselor accizabile.
Precizează reclamanta că nu a săvârşit nici o infracţiune la regimul produselor accizabile, întrucât alcoolul din autoutilitara care-l transporta nu este produs de ea şi nefiind proprietara produsului transportat nu-i sunt imputabile obligaţiile prevăzute de Titlul VII din Cod Fiscal, a căror încălcare a stat la baza motivării Deciziei nr. 356/2005.
Mai arată reclamanta că fapta reţinută în sarcina sa a fost considerată ca fiind contravenţie, aplicându-i-se sancţiunea corespunzătoare, aşa încât nu poate fi sancţionată de două ori pentru aceeaşi faptă. Ca urmare, este nelegală şi Decizia nr. 446/2005 prin care i s-a respins contestaţia formulată, cu atât mai mult cu cât a fost emisă de acelaşi organ care a emis şi Decizia contestată nr. 356/2005.
Prin încheierea de la data de 10 mai 2006, Curtea de Apel Suceava a dispus conexarea dosarelor arătate, pentru o mai bună administrare a justiţiei şi pronunţarea unei soluţii unitare în ambele dosare, iar încheierea de şedinţă din 16 noiembrie 2005 a admis cererea reclamantei dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 356/2005.
Prin sentinţa nr. 190 din 12 iulie 2006 a fost admisă acţiunea reclamantei SC Q. SRL Botoşani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut faptul că obiectul sesizării penale nu l-a constituit o faptă incriminată ca infracţiune la regimul produselor accizabile, pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării autorizaţiei de antrepozit fiscal, ci o faptă de evaziune fiscală.
Instanţa de Fond a constatat că nu este îndeplinită cerinţa legală imperativă prevăzută expres prin art. 185 alin. (3) lit. b) Cod Fiscal, în concluzie, măsura luată prin Decizia nr. 356/2005 privind suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal ca urmare a sesizării penale şi respectiv a efectuării cercetărilor penale faţă de administratorul reclamantei U.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, apare ca fiind nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.F.P. prin D.G.F.P.B., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că Instanţa de fond a dat o hotărâre nelegală şi netemeinică, prin interpretarea şi aplicarea greşită a art. 185 alin. (31) lit. b) din Cod Fiscal, apreciind în mod eronat că faptele penale incriminate nu ar avea legătură cu regimul produselor accizabile.
Societatea comercială reclamantă a depus întâmpinare prin care a susţinut că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, fapta comisă nefiind o infracţiune la regimul produselor accizabile, aşa cum sunt acestea incriminate în Cod Fiscal, ci o contravenţie pentru care a şi fost sancţionată prin procesul - verbal din 11 octombrie 2005.
Recursul este întemeiat.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 356 din 14 octombrie 2005 emisă de Comisia competentă din cadrul M.F.P., s-a decis suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal din 15 decembrie 2003 emisă în favoarea societăţii comerciale antrepozitare, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale cu care G.F. – S.B.N. sesizase organul de urmărire penală competent.
Contestaţia formulată de societatea comercială împotriva deciziei de suspendare a autorizaţiei a fost respinsă prin Decizia nr. 444 din 20 decembrie 2005 emisă de Comisia competentă din cadrul M.F.P., care a reţinut că măsura suspendării autorizaţiei este legală, organele de control financiar şi de poliţie, la verificarea efectuată la data de 10 octombrie 2005, constatând că unitatea a transportat cantitatea de 4980 litri alcool etilic alimentar cu o tărie alcoolică de 96,2 grade în recipienţi din plastic tip PET/ 2 litri, fără ca recipienţii şi autovehiculul să poarte sigiliul supraveghetorului fiscal şi fără ca transportul să fie însoţit de documentele de însoţire legale, fapte pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală competente, fapte care nu sunt contestate.
Potrivit prevederilor art. 185 alin. (31) lit. b) din Cod Fiscal, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, la propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă suspendă autorizaţia de antrepozit fiscal până la soluţionarea definitivă a cauzei penale în cazul în care a fost făcută o sesizare penală referitoare la faptele incriminate ca infracţiuni la regimul produselor accizabile.
Societatea comercială a susţinut şi Instanţa a reţinut că, organele de urmărire penală au început urmărirea penală împotriva administratorului acestei unităţi pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi de asociere pentru comiterea de infracţiuni, fapte care nu sunt incriminate ca infracţiuni la regimul produselor accizabile, aşa cum sunt acestea reglementate la art. 2961 din Cod Fiscal, astfel că susţinerea suspendării autorizaţiei este lipsită de temei legal, concluzie care este greşită.
Într-adevăr, din adresa din 29 mai 2006 a D.I.C.O.T. – B.T.B.N., rezultă că împotriva administratorului societăţii comerciale a fost începută urmărirea penală la data de 7 aprilie 2006 pentru infracţiunile de urmărire fiscală şi asociere pentru comiterea de infracţiuni în legătură cu transportul de alcool din data de 10 octombrie 2005, dar încadrarea juridică dată faptelor de către procuror nu are relevanţă în ceea ce priveşte interpretarea prevederilor art. 185 alin. (31) lit. b) din Cod Fiscal
Astfel, este necontestat că faptele pentru care s-a început urmărirea penală au fost săvârşite pentru şi în legătură cu transportul nelegal al unor produse accizabile: cantitatea de 4980 litri alcool etilic alimentar de 96,2 grade tărie alcoolică, fiind astfel încălcat regimul juridic al produselor accizabile.
În aceste condiţii, Înalta Curte consideră că prevederile art. 185 alin. (31) lit. b) din Cod fiscal trebuie interpretate teleologic, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor: eliminarea oricărui risc în ceea ce priveşte regimul de antrepozitare a produselor accizabile, inclusiv a riscurilor ce rezultă ca urmare a săvârşirii unor fapte penale de către antrepozitar, în legătură cu regimul juridic al produselor accizabile.
De altfel, legiuitorul, pus în situaţia unor susţineri de genul celei a societăţii comerciale intimate şi a unor interpretări de genul celei date de Instanţa de Fond, pentru a elimina orice îndoială în legătură cu scopul urmărit prin art. 185 alin. (31) din Cod Fiscal, a reformulat acest text legal, în sensul concluziei Instanţei de Recurs, prin Legea nr. 343/2006, la infracţiunile prevăzute de Cod Fiscal fiind adăugate şi orice alte infracţiuni la regimul fiscal prevăzute de OG nr. 92/2003, Legea nr. 86/2006, Legea nr. 241/2005, Legea nr. 82/1991, Legea nr. 31/1990 şi de C. pen. al României.
Astfel fiind, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, pe fond, rejudecând cauza, acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.F.P. prin D.G.F.P.B. împotriva sentinţei nr. 190 din 12 iulie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea reclamantei SC Q. SRL Botoşani, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1558/2007. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1597/2007. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
