ICCJ. Decizia nr. 1597/2007. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1597/2007
Dosar nr. 3813/1/2006
Şedinţa publică din 15 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC B.T.M. SA Timişoara a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, să se constate nulitatea absolută parţială a HG nr. 863 din 3 iunie 2004, sub aspectul dispoziţiei înscrise la art. 1 din actul administrativ menţionat, privind declararea SC S. SA, societate de interes strategic.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin hotărârea contestată, SC S. SA Bucureşti a fost declarată societate de interes strategic, pârâtul substituindu-se organului statutar şi implicit voinţei sociale cu încălcarea legii şi drepturilor SC B.T.M. SA Timişoara, drepturi ce îi sunt conferite în calitate de acţionar semnificativ.
Reclamanta a precizat că este acţionar semnificativ al SC S. SA Bucureşti, deţine o cotă de participare la capitalul social al acestei societăţi comerciale în cuantum de 35,70%, astfel cum rezultă din structura sintetică a registrului consolidat.
În cauză, au formulat cereri de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, în calitate de iniţiatori ai proiectului HG nr. 863/2004, Ministerul Economiei şi Comerţului şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Intervenientul Ministerul Economiei şi Comerţului a invocat inadmisibilitatea acţiunii în condiţiile în care prin actul administrativ în discuţie, reclamanta nu a fost vătămată într-un drept recunoscut de lege, vătămarea constituind o condiţie prealabilă necesară pentru ca o persoană să poată cere Instanţei anularea unui act administrativ.
Intervenientul a mai arătat că reclamanta are posibilitatea să-şi exercite drepturile izvorâte din calitatea de acţionar şi nu în calitate de persoană vătămată, în temeiul Legii nr. 29/1990, că declararea SC S. SA Bucureşti ca fiind de interes strategic se datorează performanţelor notabile obţinute în domeniul cercetării - proiectării construcţiei de maşini unelte în România.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi-a justificat cererea de intervenţie accesorie, prin aceea că a fost unul din iniţiatorii proiectului de hotărâre, procedând şi la evaluarea instituţională a SC S. SA în anul 2001, în urma căruia a obţinut punctajul corespunzător pentru a fi acreditată ca institut naţional de cercetare - dezvoltare.
Prin sentinţa civilă nr. 381 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara a fost respinsă acţiunea reclamantei şi admise cererile de intervenţie accesorie formulate în favoarea pârâtului de către Ministerul Economiei şi Comerţului şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut în esenţă, faptul că reclamanta poate să-şi exercite drepturile ce decurg din calitatea sa de acţionar la SC S. SA Bucureşti, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, întrucât drepturile sale nu au suferit restricţionări prin declararea respectivei societăţi comerciale ca fiind de interes strategic, astfel încât reclamanta nu a suferit o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs societatea comercială reclamantă, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că Instanţa de Fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a prevederilor legale incidente: art. 113 lit. l) din Legea nr. 31/1990, republicată, apreciind în mod eronat că nu au fost vătămate drepturile şi interesele legitime ale unităţii.
Astfel, a susţinut recurenta - reclamantă, HG nr. 863/2004 este nelegală, încălcând dreptul societăţii comerciale de a decide, prin adunarea generală, asupra modificării actului constitutiv, iar declararea unităţii ca fiind de interes strategic reprezintă o astfel de modificare.
Au depus întâmpinări Guvernul României şi Ministerul Economiei şi Comerţului care au combătut susţinerile recurentei şi au susţinut, în esenţă, că HG nr. 863/2004 a fost adoptată în conformitate cu prevederile OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, fără a fi încălcat un drept sau interes legitim al societăţii comerciale, cerând respingerea recursului.
Recursul este neîntemeiat.
Prin HG nr. 863/2004 Guvernul României a declarat SC S. SA Bucureşti ca societate de interes strategic şi a aprobat transferul pachetului de acţiuni deţinut de stat la această societate comercială de la A.V.A.S. la Ministerul Economiei şi Comerţului, societatea comercială recurentă având calitatea de acţionar semnificativ la SC S. SA Bucureşti, deţinând o cotă de participare la capitalul social al acesteia în cuantum de 35,70%.
Trebuie menţionat că SC S. SA Bucureşti a fost înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni cu capital de stat, potrivit HG nr. 206/1991, prin preluarea patrimoniului şi încetarea activităţii I.C.Ş.I.T.M.U.T. Bucureşti, statul rămânând acţionar majoritar până la data adaptării HG nr. 863/2004.
Instanţa de Fond a reţinut, în mod judicios că, potrivit prevederilor art. 3 lit. b) din OUG nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, Guvernul României poate declara prin hotărâre ca fiind de interes strategic, societăţi la care statutul deţine capitalul majoritar, precum în cazul SC S. SA Bucureşti.
Deci, în temeiul art. 3 lit. b) Guvernul şi-a exercitat dreptul acordat prin lege, de a aprecia în legătură cu oportunitatea declarării societăţii comerciale în discuţie ca fiind de interes strategic.
Susţinerea recurentei - reclamante, cum că Guvernul a adoptat HG nr. 863/2004 cu exces de putere şi cu încălcarea prevederilor art. 113 lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, este neîntemeiată, HG nr. 863/2004 nefiind adoptată pentru organizarea executării sau executarea în concret a acestei legi.
Pe de altă parte, în raport cu statutul său de acţionar semnificativ la SC S. SA Bucureşti, recurenta - reclamantă nu a probat existenţa unui drept sau interes legitim care să-i fi fost vătămat prin declararea societăţii comerciale în cauză ca fiind de interes strategic.
În concluzie, constatând că recursul este neîntemeiat, urmează ca acesta să fie respins ca atare, soluţia Instanţei de Fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.T.M. SA Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 381 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1565/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1676/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
