ICCJ. Decizia nr. 1517/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1517/2007
Dosar nr. 4234/42/2006
Şedinţa publică din 13 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 iunie 2006, reclamantul P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.P., anularea Hotărârii nr. 9144 din 25 aprilie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este îndreptăţit la acordarea compensaţiilor prevăzute de actul normativ indicat, întrucât a efectuat stagiul militar în condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 220 din 7 noiembrie 2006, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că unităţile militare unde reclamantul a satisfăcut stagiul militar nu se regăsesc în tabelul pentru evidenţa detaşamentelor şi unităţilor de muncă din cadrul D.G.S.M. 1950 - 1961, aşa cum impun prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sus menţionatei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
Recurentul reclamant a susţinut, în esenţă, că a fost supus persecuţiilor politice ale vremii, ca şi tatăl său, fiind încorporat şi prestând serviciul militar, după instrucţia preliminară şi depunerea jurământului militar, la punctul de lucru C.C.F. Turda, Regionala Cluj, iar, ulterior, în acelaşi sistem de construcţii căi ferate, la o unitate militară din Bucureşti, punctul de lucru Turda figurând în tabelul cu evidenţa D.G.S.M. pe suport magnetic.
A mai arătat că, în detaşamentele de muncă ale D.G.S.M., au fost incluse şi unităţi militare, tabelele cu evidenţele neconţinând exhaustiv enumerările unităţilor şi detaşamentele componente.
Recurentul a menţionat că prevederile Legii nr. 309/2002 sunt discriminatorii, excluzând nejustificat de la acordarea drepturilor compensatorii persoanele care au fost persecutate politic şi au efectuat muncă forţată în unităţi militare şi au fost nevoiţi să se supună ordinelor şi regulamentelor militare comuniste; cum este cazul său, în livretul său militar fiind operate în mod fraudulos ştersături, care îl prejudiciază.
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că aceasta este temeinică şi legală.
Aşa cum rezultă din fişa de evidenţă şi livretul militar depuse de către recurentul reclamant, ca probe, în sprijinul cererii sale, în perioada 5 ianuarie 1959 – 3 decembrie 1960, acesta a efectuat stagiul militar în unităţi militare, din sistemul fostului Minister al Forţelor Armate, având grad de sergent şi funcţia de comanda de grupă.
Împrejurarea că recurentul ar fi prestat muncă forţată în unităţile militare arătate şi în punctul de lucru Turda (nesusţinută de nici o dovadă la dosar), în perioada specificată, în lipsa altor probe, nu-l îndreptăţeşte pe acesta să primească drepturile compensatorii acordate prin Legea nr. 309/2002, deoarece, potrivit art. 1 din această lege, beneficiază de prevederile acesteia doar persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele din cadrul D.G.S.M., în perioada 1950 – 1961.
Susţinerile recurentului privind efectuarea unor ştersături frauduloase în livretul său militar nu pot fi avute în vedere, nefăcându-se nici un fel de dovadă cu privire la acest aspect.
Având în vedere că dezlegarea dată cauzei de către prima Instanţă este, în raport cu probele existente la dosar şi dispoziţiile Legii nr. 309/2002, corectă, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Curtea să respingă prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.V. împotriva sentinţei civile nr. 220 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1516/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1558/2007. Contencios. Conflict de... → |
|---|
