ICCJ. Decizia nr. 1737/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1737/2007
Dosar nr. 5433/2/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1961 din 26 septembrie 2006, a respins excepţia de inadmisibilitate invocată în cauză de pârâţii M.A.I. şi I.G.P., precum şi excepţia de nelegalitate a HG nr. 1822/2004 invocată de reclamantul Ş.I.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţia de inadmisibilitate, principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare cu consecinţa că, acţiunile formulate după data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, urmează a fi judecate potrivit dispoziţiilor acestui act normativ. În acest context instanţa a apreciat că excepţia de nelegalitate poate fi invocată în cadrul unui litigiu pe rol atât cu privire la acte administrative anterioare legii, cât şi cu privire la acte ulterioare acesteia, din moment ce art. 4 din Legea nr. 554/2004 este o normă procedurală, urmând ca legalitatea actului administrativ atacat să se aprecieze în raport de normele legale aplicabile la data emiterii sale.
Pe fondul cererii instanţa a apreciat că, prin invocarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor HG nr. 1822/2004, reclamantul tinde la extinderea efectelor acestui act normativ şi asupra sa, deşi nu se încadrează în categoria de persoane menţionată în această reglementare, deturnând în acest fel excepţia de nelegalitate de la scopul ei care este acela de a înlătura aplicarea unui act administrativ, într-o cauză aflată pe rol.
În sfârşit instanţa a mai reţinut că în speţă nu poate fi invocată, practica Curţii Constituţionale întrucât nu există similitudini între excepţia de nelegalitate şi cea de neconstituţionalitate, temeiurile şi condiţiile, în care se pot invoca, fiind diferite.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs reclamantul Ş.I., susţinând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece HG nr. 1822/2004 este un act nelegal şi neconstituţional pentru că încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, excluzând de la beneficiul anumitor dispoziţii legale privind calculul pensiei categoria poliţiştilor pensionaţi (spre deosebire de categoria poliţiştilor aflaţi în activitate); în realitate, se aplică norme diferite, pentru aceeaşi activitate.
Motivul invocat a fost întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pe calea excepţiei de nelegalitate nu se poate ajunge la extinderea aplicării unui act administrativ şi la alte persoane, ori situaţii, decât cele avute în vedere de emitent, ci doar la înlăturarea aplicării actului respectiv în cadrul litigiului în care s-a invocat excepţia.
În aceste condiţii, eventuala neconcordanţă între dispoziţiile HG nr. 1822/2004 şi art. 16 din Constituţia României, invocată de recurent, ar putea fi înlăturată numai pe calea unei corecte interpretări a actului criticat, efectuată de instanţa investită cu soluţionarea litigiului de asigurări sociale (litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de nelegalitate).
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.I. împotriva sentinţei civile nr. 1961 din 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1735/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1738/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
