ICCJ. Decizia nr. 1740/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1740/2007
Dosar nr. 28988/2/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 845 din 11 aprilie 2006 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul N.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.F.P., având ca obiect modificarea adresei din 1 ianuarie 2004 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită un act administrativ prin care să îi recunoască statutul de membru în corpul de rezervă al subprefecţilor, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 340/2004.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
A mai reţinut instanţa că potrivit textului contestat de reclamant nu poate ocupa o funcţie publică persoana care a desfăşurat activităţi de poliţie politică astfel cum sunt ele definite de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999.
Cum dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 188/1999, republicată, prevăd condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ de o persoană pentru ocuparea unei funcţii publice, iar reclamantul nu îndeplineşte cerinţa impusă de art. 50 lit. j), instanţa a apreciat că acţiunea acestuia privind modificarea adresei prin care pârâta i-a respins cererea de confirmare a calităţii de membru în corpul de rezervă al subprefecţilor, este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul N.P.
În motivarea recursului recurentul susţine că hotărârea este netemeinică şi nelegală, deoarece singurul text de lege invocat este art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, dispoziţie legală criticabilă, deoarece nu prevede o perioadă limitată de timp la expirarea căreia persoana ce intră sub incidenţa sa, să poată ocupa o funcţie publică; se precizează că legiuitorul ar fi trebuit să reglementeze o reabilitare civilă, care să opereze după o perioadă de timp.
Recurentul mai arată că nu există probe în sensul că ar fi săvârşit „poliţie politică", C.N.S.A.S. neavând autoritatea morală să emită astfel de verdicte, numai instanţa judecătorească fiind în măsură să stabilească responsabilităţi legate de perioada dictaturii comuniste.
Recurentul invocă şi prevederile protocolului nr. 12 la C.A.D.O., privind interzicerea discriminării şi a restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat.
Potrivit art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, poate ocupa o funcţie publică persoana care nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum aceasta este definită de lege.
Prin Decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea Constituţională a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată.
Faţă de acest text de lege, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului-recurent privind obligarea A.N.F.P., să-i recunoască calitatea de membru în corpul de rezervă al subprefecţilor, întrucât nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999, fiind de competenţa legiuitorului să stabilească condiţiile de acces în funcţiile publice.
În baza art. 304 pct. 9 cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de nulitate a recursului.
Respinge recursul declarat de N.P., împotriva sentinţei civile nr. 845 din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1738/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 1741/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
