ICCJ. Decizia nr. 1741/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1741/2007
Dosar nr. 35216/2/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 7 noiembrie 2005, reclamantul S.N.P.V.P.L. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.F.P. şi A.N.V., constatarea nulităţii concursurilor organizate în luna septembrie 2005 pentru funcţiile publice de director executiv, director executiv adjunct, şef adjunct birou vamal şi şef birou vamal, invocând dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 188/1999 şi al HG nr. 1209/2003.
La termenul de judecată din 24 mai 2006 instanţa de fond a respins excepţiile invocate în cauză privind autoritatea de lucru judecat, lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi lipsa de interes în formularea acţiunii precum şi excepţia inadmisibilităţii acesteia.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2110 din 4 octombrie 2006, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant reţinând că susţinerile acestuia nu-şi găsesc fundament în probele dosarului.
Astfel, s-a apreciat că susţinerile reclamantului în legătură cu avizele M.F.P. sunt lipsite de relevanţă atâta vreme cât organizarea concursului s-a făcut cu respectarea bugetului de cheltuieli aprobat.
S-a apreciat de asemenea că suspendarea concursurilor anterioare, până la soluţionarea acţiunii în constatarea nulităţii, nu reprezintă un impediment pentru autorităţile pârâte să ia măsuri pentru ocuparea funcţiilor publice vacante în acest interval, în caz contrar riscând perturbarea gravă a activităţii instituţiei.
S-a mai apreciat că nu pot fi reţinute nici susţinerile reclamantului privind nerespectarea termenului de 5 zile de la depunerea dosarelor, pentru începerea selecţiei şi a termenului de 24 de ore ce trebuie să existe între momentul afişării rezultatelor la proba scrisă şi interviu şi nici susţinerile privind nulitatea probei scrise a concursului din moment ce nu s-au făcut în acest sens probe concrete, motivele de nulitate nefiind dezvoltate.
În sfârşit, s-a reţinut că în condiţiile în care a existat avizul de asimilare a funcţiei de şef birou vamal cu funcţia de director executiv adjunct, în mod legal concursul pentru această funcţie s-a organizat de către A.N.F.P. şi s-au aplicat condiţiile de vechime prevăzute pentru această din urmă funcţie.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.N.P.V.P.L., solicitând casarea hotărârii atacate pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod eronat organizarea concursurilor în temeiul art. 50 din Legea nr. 188/1999, pentru că între condiţiile de participare la concursul pentru ocuparea funcţiilor de conducere de director executiv şi şef adjunct birou vamal trebuia în mod obligatoriu să fie incluse condiţiile impuse de art. 58 din aceeaşi lege, pentru ocuparea funcţiilor de conducere.
O altă critică se referă la emiterea avizelor favorabile din 29 iulie 2005 şi 12 august 2005 ale M.F.P. cu încălcarea art. 42 din OUG nr. 92/2004, autoritatea emitentă condiţionând avizarea concursurilor de încadrarea în bugetul de cheltuieli cu salariile alocat pentru anul 2005.
Recurentul-reclamant a mai arătat că prin organizarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de şef birou vamal de către A.N.F.P., iar nu de A.N.V. au fost încălcate normele cuprinse în art. 51 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 şi art. 7 din HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
Soluţia instanţei de fond a fost criticată şi sub aspectul procedurii de desfăşurare a concursului, arătându-se că termenul pentru organizarea probei interviului nu poate fi mai scurt de 24 de ore din momentul afişării rezultatelor, conform art. 19 din HG nr. 1209/2003 şi că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra motivului vicierii condiţiilor de publicitate prin anunţurile diferite cu privire la perioada de depunere a dosarelor de înscriere la concurs.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele-pârâte au arătat, în esenţă, că în speţă au fost respectate toate prevederile legale privind organizarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante, sentinţa atacată fiind expresia corectei interpretări şi aplicări a legii la speţa dedusă judecăţii.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În luna septembrie 2005 au fost organizate concursuri pentru ocuparea unor funcţii publice de conducere vacante din cadrul structurilor subordonate A.N.V., la datele şi în condiţiile ce rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond.
Art. 51 din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data respectivă, prevede că „ocuparea funcţiilor publice se poate face prin promovare, transfer, redistribuire sau concurs", în speţă fiind organizate concursuri pentru ocuparea unor funcţii de conducere.
Ocuparea unei funcţii de conducere presupune, pe de o parte, îndeplinirea condiţiilor generale pentru ocuparea funcţiilor publice, prevăzute de art. 50 din Legea nr. 188/1999 şi pe de altă parte o serie de condiţii specifice funcţiei de conducere, în sensul art. 58 din aceeaşi lege, astfel încât referirea pe care instanţa de fond a făcut-o la condiţiile prevăzute în art. 50 nu contravine legii.
M.F.P. a avizat organizarea concursurilor cu condiţia încadrării în fondurile aprobate pentru cheltuieli de personal în anul 2005, luând în considerare prevederile art. 2 alin. (2) lit. c) şi e) şi ale art. 2 alin. (4) din OG nr. 63/2005 pentru reglementarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2005.
Motivul de recurs constând în încălcarea art. 42 alin. (2) din OUG nr. 92/2004 este astfel complet nefondat, cu atât mai mult cu cât recurentul-reclamant nu a indicat modul în care membrii sindicatului ar fi fost vătămaţi prin emiterea avizelor M.F.P.
În ceea ce priveşte competenţa organizării concursului, Curtea constată că soluţia instanţei de fond este rezultatul aplicării corecte a art. 51 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, întrucât prin avizul nr. 6140 din 13 august 2004 al A.N.F.P., funcţia de şef birou vamal a fost echivalent cu funcţia de director executiv.
Ultimele două motive de recurs sunt de asemenea, neîntemeiate, pentru că, pe de o parte, exigenţele art. 17 şi 19 din regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor, aprobat prin HG nr. 1209/2003, pot fi asigurate prin programarea probelor în două zile consecutive, la ore diferite, iar pe de altă parte instanţa de fond a analizat „motivul vicierii condiţiilor de publicitate", constatând că reclamantul nu a dovedit vătămarea concretă a drepturilor candidaţilor.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P.V.P.L., împotriva sentinţei civile nr. 2110 din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1740/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1742/2007. Contencios → |
|---|
