ICCJ. Decizia nr. 1743/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1743/2007
Dosar nr. 7815/1/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 28 din 03 februarie 2006 a respins excepţia calităţii procesuale pasive a pârâţilor C.N.A.S., M.F.P. – A.N.A.F. şi A.V.A.S., precum şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, iar pe fond a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA Alba Iulia, astfel cum a fost precizată.
Pe cale de consecinţă instanţa a constatat că pârâta C.N.A.S. a depunctat nelegal reclamanta, cu 40 de puncte, în cadrul punctajului final pentru acordarea înlesnirilor la plată şi a înlăturat penalizările aplicate acesteia, obligând pârâţii să încheie cu reclamanta o convenţie de eşalonare la plată a obligaţiilor restante la fondul asigurărilor de stat, raportată la înlăturarea penalizărilor dispuse.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în baza prevederilor OUG nr. 95/2003, A.V.A.S. a preluat creanţele bugetare împotriva reclamantei, de la pârâta C.N.A.S., preluare realizată prin protocolul din 14 noiembrie 2003, iar potrivit OG nr. 86/2003, atribuţiile de acordare a înlesnirilor sau scutirilor de plată au fost preluate de M.F.P., astfel cum s-a reţinut în Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că pârâta C.N.A.S. are calitate procesuală pasivă întrucât este parte în convenţia încheiată cu reclamanta şi a calculat punctajul pentru acordarea facilităţilor de plată, iar calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. decurge din protocolul de preluare a creanţelor de la C.N.A.S.
În acest context instanţa a considerat că, în condiţiile în care reclamanta a solicitat comunicarea modului de calcul al creanţelor şi motivele depunctării, nu se poate reţine lipsa procedurii prealabile prevăzută de legea contenciosului administrativ respectiv Legea nr. 29/1990, sub imperiul căreia s-a formulat acţiunea.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că depunctarea reclamantei, în baza dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din OUG nr. 40/2002, cu câte 10 puncte, este nelegală, întrucât disponibilităţile băneşti ale reclamantei, la data scadenţei, nu acopereau în întregime pasivul patrimonial al acesteia, iar din bilanţul contabil pentru 1998-2002, a rezultat că reclamanta a înregistrat profit numai în anul 1998, neputând acorda dividendele cuvenite acţionarilor neimplicaţi în procesul de privatizare.
În ceea ce priveşte depunctarea reclamantei cu 20 de puncte, pentru obligaţii neachitate în contul impozitelor cu stopaj la sursa s-a apreciat că este nelegală, întrucât din conţinutul convenţiei de eşalonare la plată rezultă că nu existau obligaţii restante de acest fel, iar potrivit Ordinului M.F.P. nr. 726/2002, noţiunea de obligaţii neachitate se referă la debite neachitate, neincluzând şi penalităţile creanţelor bugetare.
În sfârşit, instanţa de fond, reţinând preluarea succesivă a creanţelor de către pârâţi, ca urmare a modificării legislaţiei i-a obligat pe aceştia să încheie, cu reclamanta, o convenţie de eşalonare la plată a obligaţiilor restante.
Două dintre autorităţile publice pârâte, A.V.A.S. şi C.N.A.S. au atacat sentinţa cu recurs, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului său, pârâta A.V.A.S. a arătat că numai C.N.A.S. poate fi obligată la încheierea convenţiei de eşalonare la plată a obligaţiilor restante la fondul asigurărilor de sănătate, nu şi A.V.A.S., care nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu a fost parte în convenţie.
În acest sens recurenta-pârâtă a arătat că la data de 30 iunie 2003 a preluat creanţele bugetare restante existente în evidenţele contabile ale C.N.A.S., în baza OUG nr. 95/2003.
Creanţa faţă de SC S. SA Alba Iulia, cu valoarea de 2.461.834,48 RON (valoare consolidată – 720.276,92 dolari S.U.A.) a fost preluată prin protocolul din 14 noiembrie 2003, având ca obiect transferul creanţelor bugetare existente în evidenţele contabile ale C.A.S. Alba.
În ceea ce priveşte cuantumul creanţei predate către A.V.A.S. prin protocol şi implicit calculul punctajului în vederea încadrării pe categorii de înlesniri în baza prevederilor din OUG nr. 40/2002, recurenta-pârâtă a precizat că potrivit art. 3 din OUG nr. 95/2003, „C.N.A.S. garantează valabilitatea, realitatea şi actualitatea creanţelor transferate, precum şi legalitatea titlurilor de creanţă şi a titlurilor executorii aferente«, A.V.A.S. fiind numai organul de executare şi recuperare a creanţelor preluate prin protocol.
Recurenta-pârâtă C.N.A.S. a criticat sentinţa pentru următoarele motive.
1. Greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de C.N.A.S., care începând cu data de 10 ianuarie 2004 a predat unităţilor teritoriale ale A.N.A.F. creanţele la fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate existente după data de 30 iunie 2003 şi înlesnirile la plată acordate şi rămase neachitate la data de 31 decembrie 2003, în temeiul OG nr. 86/2003.
Pentru litigiile având ca obiect contestaţiile la executarea silită sau contestaţiileîmpotriva actelor prin care se dispun şi se aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum şi în cazul litigiilor ce privesc procedurile de reorganizare judiciară şi faliment, M.F.P. şi unităţile sale subordonate s-au subrogat în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale instituţiilor prevăzute la art. 27 alin. (3) din OG nr. 86/2003, dobândind calitatea procesuală a C.N.A.S. începând cu data de 1 ianuarie 2004 în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.
Recurenta a mai invocat, în acest sens, prevederile art. 5, art. 27 alin. (1) şi ale art. 37 din OG nr. 86/2003, concluzionând că de la data de 1 ianuarie nu mai poate avea calitate procesuală pasivă, nemaiavând competenţa legală de a încheia o nouă convenţie de eşalonare la plată a obligaţiilor restante faţă de F.N.U. de asigurări sociale de sănătate.
2. Soluţionarea excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile administrative prin interpretarea eronată a adresei din 28 ianuarie 2004, emisă de reclamantă şi înregistrată la C.N.A.S. la data de 29 ianuarie 2004, ca fiind în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, în condiţiile în care convenţia fusese încheiată la 23 decembrie 2003.
3. Soluţionarea fondului cauzei cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi b2) din OUG nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare şi ale Capitolului III, lit. b) pct. 1 şi 5 din Anexa nr. 4 a Ordinului nr. 132/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura şi competenţele de acordare a înlesnirilor la plata obligaţiilor restante la F.N.U.A.S.S., în privinţa calculului punctajului acordat reclamantei.
În dezvoltarea acestei critici, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond a reţinut eronat depunctarea nelegală a reclamantei cu motivarea că aceasta nu avea obligaţii neachitate în contul impozitelor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19 octombrie 2006, intimata-reclamantă a arătat, referitor la recursul A.V.A.S., că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect legea atunci când a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. întrucât aceasta a preluat prin protocol creanţa deţinută de C.N.A.S., urmăreşte recuperarea creanţei şi o încasează.
În combaterea celuilalt recurs, intimata-reclamantă a arătat că instanţa de fond a soluţionat corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.A.S., în raport cu faptul că această recurentă - pârâtă este parte în Convenţia nr. CC/8803 din 23 decembrie 2003 şi faţă de prevederile art. V din OG nr. 86/2003 privind unele reglementări din domeniul financiar.
Intimata-reclamantă a mai arătat că a intrat în posesia convenţiei nr. CC/8803/2003 în data de 22 ianuarie 2004, astfel încât reclamaţia administrativă a fost formulată în cadrul termenului legal şi că fondul cauzei a fost rezolvat cu interpretarea corectă a prevederilor legale incidente şi a înscrisurilor depuse la dosar.
C.N.A.S. a formulat întâmpinare faţă de recursul A.V.A.S., reluând, în esenţă, susţinerile din propriul recurs şi arătând că în situaţia în care instanţa apreciază ca fiind legală acţiunea reclamantei, A.V.A.S. are calitate procesuală, pentru că rectificarea protocolului din 14 noiembrie 2003, încheiat între C.N.A.S. Alba, C.N.A.S. şi A.V.A.S. ca urmare a modificării Convenţiei nr. CC/8803 din 23 decembrie 2003, nu se poate realiza fără această parte.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ modul de calcul al punctajului pentru acordarea înlesnirilor la plată în temeiul OUG nr. 40/2002, arătând că a fost depunctată nelegal şi solicitând obligarea pârâţilor să încheie o nouă convenţie de eşalonare la plată a obligaţiilor restante la fondul asigurărilor de sănătate raportat la înlăturarea penalizării dispuse.
Punctajul contestat a stat la baza încheierii convenţiei nr. CC/8803 din 23 decembrie 2003, între C.N.A.S. şi SC S. SA, Convenţie care a solicitat să fie rectificată prin înlăturarea depunctării nelegale.
În raport cu acest obiect al acţiunii, instanţa de fond a reţinut corect că recurenta-pârâtă C.N.A.S. are calitate procesuală pasivă, fiind autoritatea publică semnatară a Convenţiei şi autoare a punctajului în baza căruia au fost acordate înlesnirile.
Transmiterea ulterioară a atribuţiilor legale de urmărire şi încasare a creanţelor la F.N.U.A.S.S. în temeiul OG nr. 86/2003 şi OUG nr. 95/2003, nu poate modifica elementele raportului de drept administrativ dedus judecăţii în sensul dorit de recurenta-pârâtă C.N.A.S., pentru că potrivit art. 10 din Legea nr. 29/1990, sub imperiul căreia a fost formulată acţiunea, autoritatea al cărei act este atacat are calitatea de pârât în cadrul litigiului în contenciosul administrativ.
De asemenea, instanţa de fond a stabilit corect calitatea A.V.A.S., de titulară de drepturi şi obligaţii în raportul de drept administrativ dedus judecăţii, de vreme ce aceasta a preluat creanţa de la C.N.A.S., pe bază de protocol, având atribuţii în urmărirea şi încasarea acesteia.
De altfel, chiar A.V.A.S. a arătat, în recursul său, că „poate accepta rectificarea protocolului din 14 noiembrie 2003, în sensul modificării structurii înlesnirilor acordate conform convenţiei nr. CC/8803 din 23 decembrie 2003, la propunerea casei de asigurări de sănătate".
În ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990 întrucât deşi Convenţia nr. CC/8803 din 23 decembrie 2003, fişa de calcul al punctajului contestat a fost întocmită la data de 12 ianuarie 2004, iar procedura prealabilă a fost exercitată prin adresa din 28 ianuarie 2004, înregistrată la C.N.A.S. la data de 29 ianuarie 2004.
Asupra drepturilor şi obligaţiilor ce compun conţinutul raportului juridic analizat, Înalta Curte constată că în pofida susţinerilor recurentei-pârâte C.N.A.S., concluzia la care a ajuns instanţa de fond, în sensul nelegalităţii depunctării reclamantei, îşi găseşte suport în probele cauzei şi în prevederile legale aplicabile.
Potrivit art. 8 din OUG nr. 40/2002, punctajul obţinut de debitori în urma analizei criteriilor prevăzute la art. 7 (criterii de performanţă economică-financiară şi de disciplină fiscală) se corectează după cum urmează:
a) cu minus 10 puncte, în situaţia în care la data scadenţei obligaţiilor bugetare, disponibilităţile băneşti ale debitorului acopereau în întregime nivelul obligaţiilor;
b) cu minus 40 puncte, debitorii care desfăşoară în principal activităţi pentru care se încasează contravaloarea mărfii sau a serviciului prestat anticipat ori la data transferului dreptului de proprietate, respectiv a prestării serviciului.
c) cu minus 20 puncte, debitorii care, pe perioada pentru care au acumulat obligaţii bugetare restante, înregistrează clienţi neîncasaţi şi avansuri acordate furnizorilor cu care societatea comercială sau asociaţii/acţionarii acesteia sunt în relaţii de dependenţă, relaţia de dependenţă fiind cea stabilită în situaţia în care o persoană fizică ori juridică este acţionar/asociat semnificativ în ambele societăţi comerciale;
d) cu minus 20 de puncte, pentru debitorii care înregistrează capitaluri proprii negative;
e) cu minus 10 puncte pentru debitorii care, în perioada în care au acumulat obligaţii bugetare restante, au plătit dividende acţionarilor/asociaţilor, alţii decât instituţiile publice implicate în procesul de privatizare.
Reclamanta a fost depunctată în temeiul art. 8 lit. a) şi e) din OUG nr. 40/2002, precum şi pentru existenţa unor obligaţii neachitate în contul impozitelor cu stopaj la sursă (pct. 10 din Anexa nr. 1 a OUG nr. 40/2002).
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, depunctarea a fost nelegală, din următoarele motive:
- disponibilităţile băneşti la care se referă art. 8 lit. a) ar trebui să acopere în întregime toate obligaţiile bugetare, iar nu doar pe cele către un anumit fond;
- din documentele contabile depuse la dosar nu a rezultat plata unor dividende către alţi acţionari decât instituţiile publice implicate în procesul de privatizare;
- conform pct. 17 din Ordinul M.F.P. nr. 1726/2002, sintagma «obligaţii neachitate în contul impozitelor cu stopaj la sursă» se referă la debitele neachitate reprezentând impozite cu reţinere prin stopaj la sursă, nu şi la debite accesorii (dobânzi sau penalităţi).
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.V.A.S. şi de C.N.A.S., împotriva sentinţei civile nr. 28 din 3 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1742/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1744/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
