ICCJ. Decizia nr. 1745/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1745/2007
Dosar nr. 1570/2/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1077 din 17 mai 2006, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, iar pe fond a respins cererea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., având ca obiect anularea Ordinului nr. S/II/5179 din 8 noiembrie 2005, emis de pârât şi obligarea acestuia să emită un nou ordin prin care să dispună încetarea raporturilor de serviciu cu reclamantul în temeiul dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut, cu privire la cererea de suspendare formulată în cauză, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar obligarea sa la plata contravalorii cheltuielilor de şcolarizare, nu s-a făcut prin ordinul a cărei anulare o solicită, ci separat, printr-o decizie de impunere.
Pe fondul cauzei Instanţa a reţinut că reglementarea cuprinsă în art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 prevede posibilitatea încetării raporturilor de serviciu şi ca urmare a numirii într-o funcţie publică dar admiterea reclamantului la concursul organizat de I.N.M. şi dobândirea, pe cale de consecinţă, a calităţii de auditor de justiţie nu echivalează cu o funcţie publică şi prin urmare reclamantul nu poate beneficia de această prevedere legală.
Pe cale de consecinţă Instanţa a apreciat că ordinul prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, la cererea persoanei, este legal atâta vreme cât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de lit. e) a acestui articol.
În acest context Instanţa a considerat că aprobarea, iniţială, de către pârât, a cererii prin care reclamantul solicită încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) are caracterul unui acord de principiu, lipsit de consecinţe juridice şi care nu poate fi opus ordinului emis ulterior.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.G., susţinând că hotărârea Instanţei de Fond este netemeinică, deoarece Instanţa de Fond nu a reţinut corect situaţia de fapt.
Recurentul precizează că în urma analizării raportului din 28 septembrie 2005 nu i s-a comunicat că încetarea raporturilor de serviciu nu poate avea loc decât în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002, ci i s-a aprobat acel raport astfel cum a fost formulat.
Faţă de această aprobare, emiterea Ordinului nr. S/II/5179, care dispune încetarea raporturilor de serviciu la cerere este nelegală, deoarece, susţine recurentul, nu a fost depusă nici o cerere în acest sens.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art.3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit înscrisului de la dosar, reclamantului - recurent i-a fost aprobată cererea de încetare a raporturilor de serviciu cu M.A.I în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cerere motivată de împrejurarea că acesta a devenit auditor de justiţie în urma promovării examenului de admitere în magistratură, fiind vorba de o funcţie publică incompatibilă cu cea de poliţist.
Faţă de acest acord al ministerului, emiterea ulterioară a Ordinului nr. S/II/5179 din 8 noiembrie 2005 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu în baza art. 69 alin. (1) lit. d) din legea menţionată (respectiv la cerere), apare ca un act administrativ abuziv, de natură a-l prejudicia grav pe reclamant, dovadă fiind emiterea unei decizii de imputare având ca obiect cheltuielile de întreţinere pe durata cursurilor la Academia de Poliţie.
Faţă de această schimbare intempestivă a temeiului de drept prin actul atacat şi faţă de împrejurarea că dobândirea calităţii de auditor de justiţie s-a făcut în vederea ocupării unei funcţii publice, aceea de magistrat, Înalta Curte apreciază că recurentului - reclamant i-a fost încălcat dreptul de a beneficia de încetarea raporturilor de muncă în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, astfel că în baza art. 312 alin. (1) cu referire la art. 3041 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.G. împotriva sentinţei civile nr. 1077 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantului M.G.
Anulează Ordinul M.A.I. nr. S/II/5179 din 8 noiembrie 2005.
Obligă pârâtul M.A.I. să emită un nou ordin de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1694/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 177/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
