ICCJ. Decizia nr. 1795/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1795/2007
Dosar nr. 16458/2/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 750 pronunţată la 28 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A.C.G., deţinut în Penitenciarul Bucureşti - Rahova, în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R.
În considerentele sentinţei pronunţate s-a reţinut ca reclamantul nu a respectat dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece înainte de a se adresa Instanţei de contencios administrativ competente, nu a solicitat autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
În speţă, reclamantul a solicitat Instanţei de contencios administrativ, obligarea pârâtei la modificarea statutului profesiei de avocat, în sensul obligativităţii avocatului de a depune concluzii scrise la cererea clientului şi obligarea pârâtei la plata sumei de 500 RON pe fiecare zi de întârziere până la publicarea modificării în M. Of.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta U.N.B.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul faptului că Instanţa de Fond nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată efectuate la fond, solicitate şi dovedite potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei – cheltuieli în cuantum de 300 RON.
Intimatul - reclamant A.C.G., prezent în faţa Instanţei de Recurs, a precizat că împotriva sentinţei a declarat şi el recurs, fapt pentru care Instanţa de control judiciar a dispus a se face verificări atât la Penitenciarul Rahova, locul de deţinere cât şi laInstanţa fondului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a comunicat cu adresă la 7 martie 2007 că reclamantul nu a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 750 din 28 martie 2006, iar Administraţia Penitenciarului de Maximă Siguranţă Bucureşti Rahova, la data de 9 martie 2007, a comunicat faptul că reclamantul le-a restituit dovada de comunicare a sentinţei la data de 6 martie 2007, împreună cu o cerere prin care declară recurs, sentinţa fiindu-i înmânată deţinutului la data de 10 mai 2006, care nu a mai restituit-o.
Rezultă deci că la Instanţa fondului nu s-a înregistrat până la data soluţionării în fond a recursului declarat de pârâtă, vreo cerere de recurs formulată de intimatul - reclamant astfel încât nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 302 C. proc. civ., nu va fi supusă analizei cererea de recurs depusă de intimat la administraţia penitenciarului, după aproape un an de la comunicarea acesteia „cu ocazia soluţionării prezentului dosar", în recurs.
Acesta a refuzat să pună şi concluziila Instanţa de Recurs, pe considerentul că înţelege să formuleze recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 14 februarie 2007, dată de Instanţa de Recurs, deşi i s-a explicat că împotriva acestei încheieri se poate declara recurs numai odată cu fondul, conform dispoziţiilor art. 238 alin. (2) C. proc. civ.
Deşi a solicitat numirea unui avocat din oficiu, intimatul - reclamant a precizat că nu doreşte ca asistenţa judiciară să-i fie asigurată de un avocat din cadrul U.N.B.R., potrivit dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările ulterioare, ci de un avocat din cadrul B.C. condus de avocat P.B., aspect ce a fost considerat inadmisibil de către Instanţa de control judiciar, acest ultim barou nefiind constituit legal.
Analizând recursul formulat de pârâta U.N.B.R., prin prisma unicului motiv de recurs formulat, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat şi va fi admis, conform celor precizate în continuare.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
În speţă, acţiunea formulată de intimatul - reclamant A.C.G. în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R., a fost respinsă ca inadmisibilă prin admiterea excepţiei neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.
Cheltuielile în sumă de 300 RON reprezentând onorariu de avocat dovedite cu factură, au fost solicitate de recurenta pârâtă la Instanţa de Fond, însă aceasta a omis a se pronunţa asupra admisibilităţii cererii de acordare a lor.
Cum efectuarea acestor cheltuieli este dovedită, iar din practicaua sentinţei recurate, rezultă că ele au fost solicitate odată cu judecata fondului, reclamantul - intimat fiind partea care a căzut în pretenţii, rezultă că în mod neîntemeiat nu au fost acordate de către Instanţa fondului.
Aşadar, recursul formulat se priveşte ca nefondat şi urmează a fi admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., consecinţa fiind modificarea în parte a sentinţei şi obligarea intimatului - reclamant la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, efectuate la Instanţa de Fond de către recurenta - pârâtă.
Recurenta - pârâtă, prin adresa aflată la dosar, a solicitat plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 450 RON, efectuate în recurs, însă în dovedirea lor nu a ataşat înscrisuri, astfel încât Instanţa de Recurs nu se poate pronunţa în sensul acordării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.N.B.R. împotriva sentinţei civile nr. 750 din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată şi obligă pe intimatul - reclamant A.C.G., către recurenta - pârâtă U.N.B.R. la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1783/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1797/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
