ICCJ. Decizia nr. 1718/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1718/2007
Dosar nr. 3371/36/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 4501/2006 a Judecătoriei Constanţa, reclamanta B.E.A. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5508/2006 emisă de pârâtă şi constatarea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la 6 mai 1944, părinţii săi făcând obiectul schimbului de populaţie urmare a Tratatului semnat la Craiova în anul 1940, astfel încât hotărâre prin care a fost respinsă cererea sa formulată în temeiul Legii nr. 189/2000 este greşită.
Prin sentinţa civilă nr. 810/ CA din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanţa a constat că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că din probatoriul administrat rezultă că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze, dar în perioada reglementată de lege, suferind astfel aceleaşi consecinţe nefavorabile ca şi familia sa, fiind astfel îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.T., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând că intimata nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, pentru a se putea susţine că aceasta şi-a schimbat domiciliul într-o altă localitate.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. l din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele, nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă, date fiind condiţiile vitrege în care aceste persoane s-au născut.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi declaraţia martorului audiat nemijlocit de instanţă, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T., împotriva sentinţei civile nr. 810/ CA din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1717/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1720/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
