ICCJ. Decizia nr. 1720/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1720/2007
Dosar nr. 6432/42/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti reclamantul R.A. a contestat legalitatea şi temeinicia hotărârii nr. 1472 din 2006 a C.J.P.P., arătând că prin hotărârea atacată a fost admisă în parte cererea sa, în sensul că pârâta a recunoscut calitatea acestuia de refugiat, hotărând însă acordarea drepturilor prevăzute de lege numai pentru perioada 28 februarie 1944 - 06 martie 1945.
Reclamantul a mai arătat că iniţial prin hotărârea cu acelaşi număr din 27 martie 2006, cererea sa a fost respinsă, iar ulterior, admisă în parte, opinând că în mod eronat nu a fost luată în calcul şi perioada 28 iunie 1940 - 1 august 1941 când a locuit în Dorohoi împreună cu sora sa.
Prin sentinţa nr. 235 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege şi pentru perioada 6 septembrie 1940 - 1 august 1941 alături de perioada 28 februarie 1944 - 06 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă, că probele prezentate de reclamant se încadrează în dispoziţiile art. 4 alin. (1) din HG nr. 127/2002 şi că potrivit acestora, în perioada 28 iunie 1940 - 1 august 1941, reclamantul a locuit în Dorohoi în calitate de refugiat, astfel încât, în conformitate cu prevederile legale, urmează a fi luată în calcul şi perioada 6 septembrie 1940 - 1 august 1941.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.P., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., opinând că instanţa de fond a considerat în mod eronat că în perioada 6 septembrie 1940 - 1 august 1941, intimatul reclamant a locuit în Dorohoi în calitate de refugiat împreună cu sora sa majoră, în realitate, din actul de notorietate depus la dosarul cauzei rezultând doar că în acest interval de timp intimatul reclamant a locuit împreună cu sora sa.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. l din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
De asemenea, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă actul de notorietate din 6 octombrie 1952, în care, din motive de siguranţă personală, nu se menţionează cuvântul refugiat, precum şi din declaraţiile martorilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că intimatul reclamant are calitatea de refugiat, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă şi pentru perioada 6 septembrie 1940 - 1 august 1941, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.P., împotriva sentinţei nr. 235 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1718/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1721/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
