ICCJ. Decizia nr. 1818/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1818/2007
Dosar nr. 2982/59/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 ianuarie 2007, la Curtea de Apel Timişoara M.C. şi D.R.V.T. au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 295 din 16 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, solicitând modificarea hotărârii recurate pe care o consideră nelegală şi netemeinică.
M.C. a susţinut că sentinţa atacată este criticabilă, pentru încălcarea sau aplicarea greşită a legii conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel deşi prima instanţă a dispus anularea procesului - verbal încheiat la 17 aprilie 2006 la comisia de soluţionare a contestaţiilor la concursul de promovare pentru posturile vacante, organizat în data de 11 - 12 aprilie 2006, în cadrul D.G.V.T. datorită neconstituirii legale a comisiei în componenţa stabilită prin Ordinul nr. 4911 din 30 martie 2006 al A.N.A.F. a lăsat nerezolvate celelalte capete de acţiune. În acest sens nu s-a pronunţat în privinţa obligaţiilor ce revin comisiei în aceste condiţii, obligaţii ce se regăsesc în petiţiile 2-4 ale acţiunii.
S-a mai susţinut că potrivit art. 312 alin. (2) - (4) C. proc. civ., combinat cu art. 304 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea recurată este casabilă dacă nu a fost analizat fondul cauzei. Sub acest aspect s-a susţinut că instanţa de fond a rezolvat acţiunea pe cale de excepţie, fără a fi preocupată de fondul cauzei, care implica examinarea întrebărilor adresate de comisie şi calitatea răspunsurilor în raport cu acestea, gradul lor de apreciere şi de notare, activitatea profesională desfăşurată de recurentă.
A.N.A.F. a susţinut că instanţa de fond s-a aflat în eroare în ceea ce priveşte participarea membrilor comisiei la analizarea contestaţiilor. S-a mai precizat că nu s-a avut în vedere că fiecare membru al comisiei a avut independenţa de apreciere, iar media notărilor efectuate s-a regăsit în soluţionarea contestaţiei de comisie.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 295 din 16 octombrie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de M.C., împotriva pârâtelor A.N.V.B. şi D.R.V.T. S-a anulat procesul verbal al comisiei de soluţionare a contestaţiilor la concursul din 11 - 12 aprilie 2006, în vederea promovării în grad profesional superior de funcţionar public din direcţia pârâtă, cu consecinţa nesoluţionării contestaţiei reclamantei în competenţa legală a comisiei.
Instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea înregistrată sub nr. 2982/ CA din 10 mai 2005, şi precizată ulterior, reclamanta M.C. a chemat în judecată A.N.V.B. şi D.R.V.T., solicitând în contradictoriu cu acestea anularea procesului verbal încheiat la 17 aprilie 2006 al comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul D.R.V.T. la concursul organizat în perioada 11 - 12 aprilie 2006, în baza ordinului nr. 4911 din 30 martie 2006 al pârâtei A.N.V.B.
S-a mai făcut precizarea că petenta a solicitat obligarea comisiei de concurs în componenţa desemnată prin Ordinul nr. 4911/2006 şi cu prevederile instituite de HG nr. 1209/2003 şi Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursurilor să reaprecieze răspunsurile formulate de reclamantă la proba „interviu" şi să o declare admisă la această probă precum şi pentru postul de „inspector vamal principal 2„.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea petentei este parţial întemeiată şi anume în privinţa excepţiei de nulitate a soluţiei pronunţată de Comisia de contestaţii, ceea ce atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ.
Astfel deşi Comisia de soluţionare a contestaţiilor a fost legal constituită, aşa cum prevede art. 2 alin. (4) din HG nr. 1209/2003, respectiv prin desemnarea a 5 membri, la analizarea contestaţiei, finalizată prin procesul verbal încheiat la 17 aprilie 2006, nu au participat decât 4 membri. De altfel doar cei 4 membri au şi semnat procesul-verbal prin care, i se acordă reclamantei 51 puncte la proba interviu şi i se respinge contestaţia.
Verificându-se actele cauzei, în raport de sentinţa pronunţată şi în raport de motivele de recurs formulate în cauză, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică astfel încât recursurile declarate vor fi respinse.
Instanţa de fond a apreciat potrivit art. 137 C. proc. civ., că se soluţionează mai întâi excepţiile de procedură şi de fond care fac de prisos, în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În cauză Comisia de soluţionare a contestaţiilor a lucrat în compunerea de „4" persoane în loc de „5" aşa cum prevede HG nr. 1209/2003 şi dispoziţiile Ordinului nr. 4911/2006, privind constituirea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, întocmind un act administrativ nul respectiv procesul verbal al comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru concursul organizat la 11 - 12 aprilie 2006, act care în mod corect a fost anulat de instanţă.
Nu se poate susţine că acest act nul nu a vătămat-o pe recurenta-reclamantă, şi întrucât soluţionarea contestaţiei s-a făcut de o comisie în compunere nelegală este necesară o nouă verificare a temeiniciei şi legalităţii contestaţiei şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Aşa fiind nu se poate susţine că nu a fost soluţionat corect petitul cererii, celelalte pretenţii ale reclamantei înscrise în petitul cererii presupunând legala soluţionare a contestaţiei de legala comisie constituită în acest scop.
Deci sunt neîntemeiate susţinerile recurenţilor că instanţa de fond nu a soluţionat „fondul cauzei", instanţa de contencios administrativ neputându-se substitui comisiei de concurs şi ulterior comisiei de soluţionare a contestaţiilor în analiza şi notarea participantului la concurs instanţa de judecată neputând să procedeze la modificarea unor punctaje neavând calitatea de membru al comisiei de concurs sau de contestaţie.
Deci în mod corect instanţa de fond a constatat că deşi Comisia de soluţionare a contestaţiilor a fost legal constituită, aşa cum cer prevederile art. 2 alin. (4) din HG nr. 1209/2003 respectiv prin desemnarea a 5 membri cu respectarea alin. (1) – (3), privind autoritatea competentă, în numirea membrilor, iar în privinţa acestora din urmă cu observarea calităţii cerute de lege, la analizarea contestaţiei finalizată prin procesul verbal încheiat la 17 aprilie 2006, nu au participat decât 4 membrii. Se va reface deci procedura de soluţionare a contestaţiei aşa cum a stabilit şi instanţa de fond.
Ambele recursuri declarate fiind neîntemeiate vor fi respinse conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.C. şi de D.R.V.T. în interesul A.N.V.B., împotriva sentinţei civile nr. 285 din 16 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1816/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1821/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
