ICCJ. Decizia nr. 1918/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1918/2007
Dosar nr. 32236/2/2005
Şedinţa publică din 3 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată la 22 septembrie 2005, reclamantele A.B., fără personalitate juridică, SC A.T. SRL şi SC D.D. SRL au chemat în judecata A.R.R., M.T.C.T., I.G.C.T.I. şi C.V.A.E.T., solicitând instanţei anularea atribuirii traseului Bucureşti (Granitul) – Şcoala Generala Pantelimon de către Comisia de validare, obligarea pârâtelor să atribuie traseul în favoarea A.B. şi obligarea A.R.R. la eliberarea licenţelor de execuţie pentru traseul arătat.
În motivarea acţiunii reclamantele au susţinut că netemeinic şi nelegal Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor a procedat la atribuirea traseului, în favoarea A.B., în condiţiile în care potrivit art. 33 alin. (2) din Normele Metodologice privind autorizarea şi organizarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe (aprobate prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001), în cazul în care un traseu sau o cursă de pe traseu se solicită de mai mulţi operatori de transport rutier public ori asociaţii, care îndeplinesc condiţiile impuse, acordarea licenţelor de execuţie pentru traseu se face pe bază de punctaj, solicitantului care întruneşte punctajul cel mai mare, iar acest punctaj este deţinut de reclamante, în opinia acestora.
SC N.G. SRL şi SC G.V.M.T.G. SRL, constituiţi în A.B., au formulat cerere de intervenţie în interes propriu în cauza dedusă judecăţii solicitând respingerea cererii introductive întrucât rezultatul atribuirii electronice a traseului în favoarea lor este corect, traseul Bucureşti Granitul – Şcoala Generală Pantelimon nu este un traseu nou, astfel că hotărârea A.R.R. neste legală şi temeinică.
Prin sentinţa civilă nr. 1224 din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantelor ca neîntemeiată şi a fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de societăţile interveniente.
Prin aceeaşi hotărâre instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.T.C.T. ca şi a I.G.C.T.I., şi drept urmare, pe acest considerent, a respins acţiunea reclamantelor faţă de aceste pârâte.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că acest traseu a fost solicitat şi de SC N.G. SRL şi acesteia i-a şi fost atribuit, luându-se în considerare punctajul dobândit de acesta pe traseele (Bucureşti - Pantelimon (Neferal) şi (Bucureşti - Pantelimon (Fermă)). S-a apreciat totodată just că traseul Bucureşti Granitul – Şcoala generală Pantelimon nu reprezintă un traseu nou ci o prelungire a celui deja existent.
Curtea a reţinut faptul că hotărârea Comisiei de validare este temeinică şi legală, aceasta făcând o apreciere corectă asupra punctajului acordat SC N.G. SRL de vreme ce codul traseului nu reprezintă o rută nouă, cu o identitate aparte, ci o prelungire de traseu,nesemnificativă în raport cu întregul său.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurentele - reclamante, în esenţă, au arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică fiind dată cu greşita aplicare a legii şi contrară probelor de la dosar întrucât s-a reţinut că traseul nu constituie unul nou ci o prelungire nesemnificativă a traseului deţinut deja de intervenienta SC N.G. SRL.
Recurentele au arătat că prin simplul fapt că cele două trasee menţionate au coduri diferite şi au fost atribuite în mod separat, rezultă că nu se poate vorbi de o identitate, aceasta fiind de altfel şi concluzia ce se desprinde din caietele de sarcini depuse la dosar.
În aceste condiţii, recurentele au susţinut că instanţa de fond în mod netemeinic şi fără temei juridic a stabilit că intervenienta SC N.G. SRL are un drept de preemţiune.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ. şi prin prisma criticilor recurentelor, reţine că hotărârea atacată a fost pronunţată pe baza unei corecte aprecieri şi evaluări a probelor, urmând a fi menţinută, în considerarea celor în continuare arătate.
În raport de prevederile O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, cu modificările şi completările ulterioare, prima instanţă corect a concluzionat că hotărârea Comisiei de validare a atribuirii electronice este legală şi temeinică în condiţiile în care s-a făcut o apreciere corectă asupra punctajului acordat SC N.G. SRL, declarat câştigător al traseului Bucureşti (Granitul) - Şcoala generală Pantelimon, atâta timp cât acesta din urmă nu reprezintă o rută nouă, cu o identitate aparte, ci dimpotrivă o prelungire a traseului anterior.
Rezultă din actele dosarului că în urma unei contestaţii formulate de SC N.G. SRL, parte a A.B., referitor la vechimea acordată pentru traseul în litigiu, Comisia de validare a atribuirii electronice, a acordat, printr-o rezoluţie, vechime pe traseul în litigiu, constatând că acest operator beneficiază de aceeaşi vechime deţinută pentru trasee, pentru care are licenţe de transport din anul 2004, iar respectivele trasee au aceleaşi localităţi cap de traseu.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că atribuirea electronică contestată de reclamante a fost legală, cu atât mai mult cu cât, în raport de situaţia de fapt evidenţiată, potrivit cu care traseul în litigiu a rămas practic acelaşi, asigurând legătura între aceleaşi localităţi (Bucureşti şi Pantelimon), în mod just s-a concluzionat că acesta nu este un traseu cu totul nou.
Nu pot fi primite criticile recurentelor, pur formale, în sensul că traseul în litigiu este unul cu totul nou numai pentru că are un cod diferit, în condiţiile în care din actele dosarului (caietele de sarcini) a rezultat că singura modificare intervenită a fost prelungirea celui pre-existent, operat de intervenienţi, cu 500 m, fără a fi modificate capetele de traseu, respectiv Bucureşti şi Pantelimon.
De altfel, potrivit definiţiilor cuprinse în actele normative incidente, ce reglementează activitatea de transport rutier de persoane, incluzând O.M.T. nr. 1842/2001, traseul este acel parcurs ce asigură legătura între mai multe localităţi cuprinse între două capete (art. 3 pct. 33 din OUG nr. 109/2005).
Reţinând aşadar că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii şi, prin urmare, nu sunt incidente în cauză motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurente, ca de altfel nici un alt motiv care să fie invocat din oficiu în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele SC A.T. SRL Bucureşti şi SC D.D. SRL Ilfov, împotriva sentinţei civile nr. 1224 din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1912/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1919/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
