ICCJ. Decizia nr. 1966/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1966/2007
Dosar nr. 7318/42/2006
Şedinţa publică din 12 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 decembrie 2006, reclamanta SC S.I.C. SRL Pârscov, judeţul Buzău, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., suspendarea executării deciziei nr. 347 din 11 octombrie 2006 de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal din 21 iunie 2004 emisă reclamantei pentru activitatea de producţie produse din tutun, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea actului administrativ menţionat.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că Decizia în discuţie este nelegală şi netemeinică, iar executarea acesteia i-ar provoca pagube însemnate, pe de o parte pentru că, la acea dată, se afla în faza de majorare de capital iar, pe de altă parte, în Vama Constanţa se află o serie de utilaje achiziţionate în acest scop, pentru care se plăteşte staţionarea zilnic, făcând imposibilă derularea lucrărilor de construcţii şi montaj.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 249 din 12 decembrie 2006, a admis acţiunea, a dispus suspendarea deciziei nr. 347/2006 emisă de pârât până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. 7291/2006 al Curţii de Apel Ploieşti.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, măsura dispusă de pârâtă prejudiciind-o pe reclamantă prin aceea că îi blochează activitatea, fiind evidentă paguba ce i se poate produce.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., prin D.G.F.P. Buzău.
Recurentul-pârât a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, soluţionarea acţiunii având loc fără citarea părţilor.
Pe fondul cauzei, recurentul a criticat soluţia primei instanţe, arătând, în esenţă, că cererea formulată nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 nici în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat şi nici în ceea ce priveşte existenţa pericolului producerii unei pagube iminente prin executarea actului administrativ.
Recursul se va admite în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Este adevărat că, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în procedura specială a suspendării unui act administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond, soluţionarea trebuie realizată de urgenţă, dar ea se face cu citarea părţilor.
Autoritatea publică pârâtă, emitentă a actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut, ca de altfel şi intimata-reclamantă nu au fost citate cu ocazia soluţionării acţiunii în fond, iar sentinţa atacată, prin care s-a dispus suspendarea actului administrativ, în mod evident a vizat şi lezat interesele şi drepturile recurentului, întrucât acesta nu a avut posibilitatea să participe la judecată, să-şi formuleze apărarea, să propună mijloacele de probă pe care le consideră utile şi pertinente cauzei.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa fondului a încălcat nu numai dispoziţiile imperative prevăzute de legea specială, ci şi unele din principiile fundamentale ale procesului civil şi anume principiul contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare.
Faţă de cele mai sus arătate, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat este întemeiat, astfel că recursul va fi admis.
Neîndoielnic vătămarea pricinuită recurentului-pârât nu se poate înlătura decât prin anularea, respectiv casarea hotărârii pronunţate, dispunându-se în consecinţă, conform art. 312 alin. (1) teza 1, art. 304 pct. 5, cu referire la art. 108, coroborat cu art.105 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ocazie cu care părţile implicate urmează a fi citate pentru a li se oferi posibilitatea legală de a-şi face apărările pe care le socotesc necesare.
Cu ocazia rejudecării cauzei, prima instanţă urmează a analiza şi apărările şi susţinerile recurentului formulate pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M. prin D.G.F.P. Buzău, împotriva sentinţei civile nr. 249 din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1963/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1967/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
