ICCJ. Decizia nr. 1968/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1968/2007
Dosar nr. 13817/54/2006
Şedinţa publică din 12 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 octombrie 2006, reclamanta SC A.R.C. SA Târgu Cărbuneşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Judeţului Gorj, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere din 11 august 2006, emisă de pârâtă.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin raportul de inspecţie fiscală din 10 august 2006 şi Decizia de impunere din 11 august 2005 i s-au stabilit în sarcină obligaţii bugetare suplimentare în sumă de 1.274.765 lei (RON), împotriva acestor acte societatea depunând contestaţie.
A mai susţinut că, prin executarea deciziei menţionate, ar suferi o pagubă iminentă, prin blocarea activităţii societăţii, cu consecinţe sociale grave, în condiţiile în care există şi îndoieli puternice asupra legalităţii actului administrativ în discuţie.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 749 din camera de consiliu de la 23 noiembrie 2006, a admis cererea şi a disjuns suspendarea executării deciziei de impunere din 11 august 2006 şi a raportului de inspecţie fiscală până la soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi cu împrejurarea că, în cauză, sunt întrunite cele două condiţii prevăzute de acest text legal, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta D.G.F.P. Gorj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că cererea formulată nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar motivele invocate de reclamantă nu erau justificate pentru acordarea suspendării actului administrativ, argumentele folosite antamând fondul cauzei.
Recursul este întemeiat.
Instanţa de fond a reţinut că, în cauză, ar fi îndeplinite cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora suspendarea executării actului administrativ se poate dispune doar în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
În privinţa primei condiţii, legea nu conţine reglementări, dar este evident că existenţa unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii şi pentru executarea acesteia.
În cauză, prima instanţă a motivat existenţa unei astfel de îndoieli analizând, practic, fondul cauzei şi invocând faptul că societatea a fost verificată de organe de inspecţie fiscală diferite, rezultatele fiind contradictorii, ceea ce nu constituie o justificare suficientă pentru înfrângerea principiului caracterului executoriu al actelor administrative şi nici pentru caracterul provizoriu al suspendării executării acestor acte.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie cerută, legea a definit paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material, viitor şi previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Or, instanţa fondului s-a limitat doar să afirme că, prin executarea actului administrativ - Decizia de impunere din 11 august 2006, s-ar produce o pagubă inevitabilă, în condiţiile în care societatea are contracte în derulare şi certificat de investitor în zona defavorizată, făcând investiţii în zonă şi angajând muncitori disponibilizaţi din sectorul minier.
În realitate, argumentele invocate nu susţin cerinţa legală precizată, neprecizând în mod concret iminenţa producerii unui prejudiciu.
În concluzie, Curtea reţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct.9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul va fi admis şi, rejudecând, cererea de suspendare se va respinge pentru considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Gorj, împotriva sentinţei civile nr. 749 din camera de consiliu de la 23 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge cererea de suspendare a executării deciziei de impunere din 11 august 2006 şi a raportului de inspecţie fiscală, formulată de SC A.R.C. SA.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1967/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1970/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
