ICCJ. Decizia nr. 1962/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1962/2007
Dosar nr. 4932/33/2006
Şedinţa publică din 12 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 decembrie 2006, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 15582 din 23 decembrie 2004 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, din actele depuse la dosarul comisiei, rezultă că este îndreptăţită la acordarea compensaţiilor prevăzute de legea menţionată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 6 din 10 ianuarie 2007, a respins ca tardivă acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Hotărârea nr. 15582/2004, pârâta a respins cererea reclamantei, înregistrată la 20 octombrie 2004 privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Ulterior, prin cererea înregistrată la 9 martie 2005, reclamanta a reiterat în faţa aceleiaşi autorităţi solicitarea iniţială, pârâta răspunzându-i prin adresa din 18 noiembrie 2005 că i-a fost emisă Hotărârea nr. 15582 din 23 decembrie 2004 şi, întrucât această petiţie are acelaşi conţinut cu cea din 2004, a fost clasată la numărul acesteia.
Printr-o nouă cerere, din 21 noiembrie 2006, reclamanta a solicitat comunicarea hotărârii prin care i s-a soluţionat acest al doilea demers formulat în temeiul Legii nr. 189/2000, iar pârâta i-a comunicat prin adresa din 23 noiembrie 2006 că petiţia i-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 15582/2004, cererile având acelaşi obiect fiind clasate, conform art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002.
A mai reţinut instanţa că introducerea acţiunii la data de 5 decembrie 2006, s-a făcut, faţă de data emiterii hotărârii atacate, cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă şi în subsidiar, reţinerea cauzei şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că acţiunea a fost în mod eronat respinsă ca tardivă, întrucât intimata nu a făcut dovada că i-a comunicat hotărârea contestată.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta a arătat că probele existente la dosar fac pe deplin dovada că este îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul se va admite în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (4) teza 1 din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii comisiei „persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ".
Având în vedere că, prin lege specială, calculul termenului de introducere a contestaţiei este condiţionat de comunicarea hotărârii atacate, în mod eronat prima instanţă a aplicat dispoziţiile legii generale, Legea contenciosului administrativ, fără a verifica data comunicării actului administrativ atacat.
De altfel, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că, într-adevăr, intimata-pârâtă nu a depus dovada că i-a comunicat efectiv recurentei-reclamante Hotărârea nr. 15582/2004, simpla menţionare a acesteia în adresele trimise nevalorând o astfel de comunicare.
În lipsa unei astfel de dovezi, în raport cu normele legii speciale incidente, în mod eronat prima instanţă a respins acţiunea ca fiind tardivă.
Prin urmare, pentru a se verifica acest aspect şi pentru a nu frustra părţile de o cale de atac, în temeiul prevederilor art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.V. împotriva sentinţei civile nr. 6 din 10 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1961/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1963/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
