ICCJ. Decizia nr. 1960/2007. Contencios. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1960/2007
Dosar nr. 3206/33/2006
Şedinţa publică din 12 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 iunie 2006, reclamanţii B.F. şi R.E. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., solicitând obligarea acesteia să înainteze dosarul unui evaluator autorizat care să procedeze la stabilirea valorii de circulaţie a imobilului identificat în C.F. şi să emită în favoarea reclamanţilor o decizie reprezentând titlul de despăgubiri în echivalentul pentru acelaşi imobil.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin dispoziţia Primarului municipiului Cluj-Napoca din 19 ianuarie 2006 s-a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi s-a dispus trimiterea dosarului către C.C.S.D.
Reclamanţii consideră că pârâta refuză soluţionarea cererii, fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. g) şi h) din Legea nr. 554/2004 şi că nu poate fi admisă apărarea că Legea nr. 247/2005 nu a prevăzut nici un termen în care să fie soluţionate dosarele de despăgubiri, pentru că altfel s-ar ajunge la situaţia în care autoritatea publică are puterea discreţionară de a amâna sine die rezolvarea acestora pe motiv că sunt foarte multe.
Se mai arată că, în ipoteza în care Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen special de soluţionare a dosarelor de acordare a despăgubirilor devine aplicabil termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 393 din 9 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 3206/33/2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să procedeze la analizarea dosarului privind dispoziţia Primarului municipiului Cluj-Napoca conţinând propunere de acordare de despăgubiri reclamanţilor din 19 ianuarie 2006 şi să conţină procedura instituită de titlul III al Legii nr. 247/2005, până la finalizarea ei, a obligat pârâta la 500 lei noi cheltuieli de judecată în favoarea reclamanţilor.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că, Legea nr. 247/2005 este completată de Legea nr. 554/2004, termenul legal de soluţionare al cererii fiind cel de 30 de zile de la înregistrarea acesteia dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Instanţa de fond a înlăturat apărarea pârâtei referitoare la numărul mare de dosare şi a constatat că Decizia nr. 2/2006, prin care s-a stabilit că ordinea de soluţionare a dosarelor este aleatorie, adaugă la lege, singura trimitere la modalitatea de folosire a acestei metode, în lege, referindu-se la desemnarea evaluatorilor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 titlul VII nu a fost iniţiată în ceea ce priveşte dosarul aferent dispoziţiei nr. 195/2006.
În cadrul acestei proceduri au fost parcurse etapele transmiterii şi înregistrării dosarelor, precum şi etapa analizării dosarelor, urmând etapa evaluării.
Se mai consideră că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că Decizia nr. 2/2006 a C.C.S.D., prin care a fost stabilită ordinea de soluţionare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor se adaugă la lege, fiind contrată acesteia şi nu îşi găseşte aplicabilitate în cauză.
Legiuitorul, neprevăzând un termen de soluţionare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluţionare a dosarelor va fi decisă de către C.C.S.D.
În acest context, Decizia nr. 2/2006 a stabilit că ordinea de soluţionare a dosarelor este aleatorie, în aceeaşi modalitate fiind stabilit şi evaluatorul.
Termenul de emitere a deciziei conţinând titlul de despăgubire nu poate fi asimilat termenului de 30 de zile prevăzut în Legea nr. 554/2004, întrucât procedura prevăzută de titlul VII include mai multe etape, ce depăşesc termenul de 30 de zile, având în vedere numărul mare de dosare ce trebuie soluţionate.
Nefiind stabilit un termen de soluţionare, Decizia conţinând titlul de despăgubiri se va emite parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Recursul nu este fondat.
Titlul VII Capitolul V din Legea nr. 247/2005 intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" prevede etapele şi termenele de soluţionare a notificărilor pentru care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
Mai întâi, într-un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, deciziile/dispoziţiile/ordinele se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire secretariatului comisiei centrale.
Într-un termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, vor fi predate şi notificările care nu au fost soluţionate.
Urmează etapa analizării dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, etapa centralizării dosarelor şi etapa evaluării de către un evaluator care va stabili cuantumul despăgubirilor.
În baza raportului de evaluare comisia centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Art. 19 din titlul VII prevede că deciziile adoptate de către comisia centrală pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin dispoziţia primarului municipiului Cluj-Napoca din 16 ianuarie 2006 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent dosarul notificării împreună cu dispoziţia trimiţându-se recurentului-pârât C.C.S.D.
La 1 mai 2006, reclamanţii au formulat o cerere către comisie solicitând a se evalua terenul şi a se emite Decizia.
S-a refuzat soluţionarea cererii, motivându-se că legea nu prevede un termen e emitere a deciziei, iar acest termen nu poate fi cel de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, deoarece comisia nu se investeşte la cererea părţii, ci în virtutea declanşării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Mai mult decât atât, datorită emiterii deciziei nr. 2/2006, ordinea în care sunt soluţionate dosarele este aleatorie, astfel încât reclamanţii nu pot justifica soluţionarea dosarului lor decât în momentul în care este ales de sistemul aleatoriu.
Din cele menţionate în motivele de recurs, rezultă în dosarul reclamanţilor a fost înaintat comisiei, a fot înregistrat în baza de date şi a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură de către secretariatul comisiei centrale.
Urmează etapele evaluării şi emiterii deciziei.
Din actele dosarului reiese că etapele înregistrării şi analizării au durat din luna februarie 2006 şi cel puţin până la data formulării plângerii prealabile - mai 2007, deoarece recurenta nu a precizat data la care dosarul a fost analizat de secretariatul comisiei centrale.
Problema de drept ce se cere a fi rezolvată este aceea dacă recurenta are obligaţia să rezolve cererea în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004 dacă se aplică un alt termen sau dacă nu este impus nici un termen pentru soluţionarea cererii.
În speţă, este vorba despre o cerere, o notificare adresată iniţial unei autorităţi publice, Primarul şi ulterior, datorită modificării legii, unei alte autorităţi publice.
Această ultimă autoritate se apără spunând că legea nu prevede nici un termen de soluţionare a cererii, că în prezent reclamanţii trebuiau să aştepte să fie selectaţi de sistemul aleatoriu şi că datorită numărului mare de dosare este imposibilă rezolvarea în 30 de zile.
În ceea ce priveşte aplicarea termenului de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, instanţa de recurs consideră că acesta nu poate fi reţinut în speţă.
Termenul sus-menţionat nu poate fi reţinut datorită complexităţii cauzei şi a faptului că nu se prevede un termen expres, dar acesta este inevitabil mai lung de 30 de zile, în caz contrar, autoritatea obligată ar fi supusă la termene ce nu pot fi respectate în nici o privinţă.
Desigur, în speţă este vorba despre o lacună a legii, iar instanţa este obligată să se raporteze la ceea ce este denumit în C.A.D.O. la art. 6, termen rezonabil.
Aceasta întrucât, în litigiile de drept administrativ în calculul acestui termen intră şi perioada de timp în care cererea a fost în procedura administrativă.
Decizia nr. 2/2006 invocată de către recurentă prin care evaluarea dosarelor are la bază un sistem aleatoriu, prelungeşte nejustificat termenul de soluţionare a cererii.
Instanţa de fond a procedat corect când a înlăturat această apărare.
Recurenta nu a prezentat nici o evidenţă şi nici o justificare a refuzului de soluţionare a dosarului, începând cu februarie 2006 şi până în prezent.
Numărul mare de dosare nu reprezintă o justificare în calcularea unui termen rezonabil de rezolvare a cererii, deoarece rezultă că nu s-au luat măsurile necesare pentru aceasta.
Parcurgerea unei proceduri administrative nu poate fi fără termen, deoarece cetăţeanul are dreptul să cunoască termenul în care i se rezolvă cererea, în sens contrar ar fi victima unui abuz de drept.
Înlocuind parţial motivarea sentinţei de fond, Înalta Curte va păstra soluţia pronunţată şi constatând neîndeplinite motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, ţinând seama de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Guvernul României – C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 393 din 9 octombrie 2006 pronunţată de Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 3206/33/2006 în contradictoriu cu B.F. şi R.E.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1959/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1961/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
