ICCJ. Decizia nr. 1987/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1987/2007
Dosar nr. 7411/2/2006
Şedinţa publică din 13 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul V.V. a solicitat anularea Hotărârii nr. 16002/185 din 12 iunie 2006 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la 25 iulie 1944, ulterior strămutării părinţilor din Cadrilater, Bulgaria.
Prin sentinţa civilă nr. 3460 din 7 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de V.V. şi a anulat Hotărârea nr. 16002/185 din 12 iunie 2006 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 25 iulie 1944 – 6 martie 1945 se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/ 2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că părinţii reclamantului au fost strămutaţi din Cadrilater în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Tulcea, iar reclamantul fiind născut ulterior strămutării părinţilor săi a suferit direct efectele strămutării din momentul naşterii.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care a motivat, în esenţă, că reclamantul s-a născut pe teritoriul României şi nu a făcut dovada persecuţiei etnice.
Recursul este nefondat.
Se reţine că reclamantul s-a născut la data de 25 iulie 1944 în oraşul Lehliu, judeţul Călăraşi, iar părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a Tratatului de la Craiova din septembrie 1940 dintre România şi Bulgaria, fiind strămutaţi din motive etnice din Cadrilater în judeţul Tulcea, comuna Nicolae Bălcescu, România.
Faptul că reclamantul s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi nu-l exclude de la aplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/ 2000.
Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică şi juridică a minorului şi asigurarea nemijlocită de către părinţi a unor alte cerinţe cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare şi de educaţie.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi este eronată şi nu poate fi primită.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate, în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa ca urmare a strămutării respective.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 3460 din 7 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1986/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1988/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
