ICCJ. Decizia nr. 2153/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2153/2007
Dosar nr. 33741/2/2005
Şedinţa publică din 24 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 12 octombrie 2005, modificată şi completată ulterior, SC M. SA, SC A.R.P.S. SRL; SC L.P. SRL şi SC T.L. SRL au chemat în judecată A.R.R. şi pe directorul său general T.I., solicitând să se dispună:
- anularea actului administrativ din 2 septembrie 2005 emis de prima pârâtă ca nelegal şi suspendarea executării lui până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei;
- recunoaşterea dreptului de a fi declarate câştigătoare în şedinţa de atribuire a traseelor din 28 iulie 2005, pentru oferta 2, traseele, 4, 5 şi 6, precum şi la eliberarea licenţelor de execuţie pentru aceste trasee;
- anularea licenţelor de execuţie emise de pârâta A.R.R. în baza actului administrativ mai sus menţionat;
- obligarea pârâţilor în solidar la plata unor daune în sumă de 20.000 lei lunar, începând cu data de 14 septembrie 2005 şi până la data eliberării noilor licenţe de execuţie.
Prin încheierea din 30 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a repus cauza pe rol şi a fixat termen la 27 septembrie 2006, în vederea discutării excepţiei de neconstituţionalitate invocată de pârâtul T.I.
Împotriva acestei încheieri, pârâtul respectiv a declarat recurs.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, fără a observa că nu sunt incidente nici una din condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Că, actul normativ cu privire la care a ridicat excepţia este o lege organică, iar dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară ale acelei curţi.
Critica este neîntemeiată.
Prin încheierea pronunţată la data de 30 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a repus cauza pe rol, având în vedere cererile depuse de societăţile comerciale reclamante prin registratura instanţei privind renunţarea la judecata capătului nr. 5 din acţiunea completată ulterior şi excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârâtul T.I.
Totodată, instanţa a fixat un nou termen, la 27 septembrie 2006, completul 10, cu citarea părţilor.
Rezultă aşadar, că la termenul menţionat mai sus, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată de pârât, ci a stabilit un alt termen pentru discutarea cererii de renunţare la judecată formulată de reclamantă şi a excepţiei respective, în contradictoriu cu toate părţile litigante.
Ţinând seama de această împrejurare şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul T.I., împotriva încheierii din 30 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 33741/2/2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1994/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2172/2007. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
