ICCJ. Decizia nr. 2086/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2086/2007
Dosar nr. 64/2/2006
Şedinţa publică de Ia 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţiaa VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5903/ CA din 19 iulie 2005, reclamantul S.G. a chemat în judecată pârâtul S.S.P.R. şi personal pe S.S.M.P. şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar, în conformitate cu dispoziţiile Legii 341/2004, fără să aducă atingere calităţii sale de „Luptător remarcat prin fapte deosebite" atestată de certificatul de revoluţionar eliberat în baza Legii 42/1990.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar, însă i s-a comunicat lipsa unor documente conform art. 10 alin. (2) din Legea 341/2004, după care, reclamantul a formulat contestaţie împotriva acestei înştiinţări, pârâţii refuzând să-i rezolve în mod favorabil cererea.
Prin sentinţa civilă nr. 4206 din 25 octombrie 2007, Tribunalul Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul S.S.P.R. din decembrie 1989 şi în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei Instanţe la data de 3 februarie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1353 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului S.G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că pretenţia reclamantului de a obliga pârâtul la a recunoaşte dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluţionar, în conformitate cu Legea 341/2994, fără să aducă atingere calităţii sale de Luptător remarcat prin fapte deosebite, echivalează cu obligarea pârâtului chiar la preschimbarea certificatului nefiind o condiţie a unui drept subiectiv previzibil, ducând chiar la realizarea dreptului.
Reţinând şi aspectul că termenul legal de depunere a cererilor s-a prorogat, iar reclamantul avea obligaţia să conteste refuzul de soluţionare favorabilă a cererii sale în faţa Comisiei Parlamentare înfiinţată în acest sens, procedură prealabilă obligatorie, Curtea de Apel Bucureşti a concluzionat că acţiunea este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul S.G., susţinând în esenţă că Instanţa de Fond a greşit respingând acţiunea ca neîntemeiată şi că se impune administrarea de dovezi şi trimiterea cauzei spre rejudecare Instanţei de Fond în acest sens.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S.G. constă în obligarea pârâţilor să-i recunoască dreptul de a beneficia la preschimbarea certificatului de revoluţionar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii 341/2004.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. 3 din OUG nr. 132 din 21 decembrie 2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii 42/1990 (..) se vor preschimba, Ia cererea titularului, de către S.S.P.R. din decembrie 1989, până la data de 31 martie 2008 inclusiv". Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) şi alin. (2) din HG nr. 1412/2004, impune obligaţia pentru S.S.P.R. din decembrie 1989, ca până la data de 31 martie 2008 să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum şi cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.
În ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform textului de lege menţionat „Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens".
Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 stabilesc că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestaţie la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)".
Faţă de situaţia că termenul limită, impus de art. 9 alin. (1) din Legea 341/2004, modificată prin OUG nr. 132 din 21 decembrie 2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, este 31 martie 2008, rezultă că dreptul reclamantului T.I. de a face contestaţie în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în M. Of. al României.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 8 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus controlului Instanţei de contencios administrativ, după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speţa de faţă, norma specială fiind cea prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004 raportat la art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea Instanţei competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de lege, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este temeinică şi legală, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRUI ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.G. împotriva sentinţei nr. 1353 din 07 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2085/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2092/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
