ICCJ. Decizia nr. 2119/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2119/2007
Dosar nr. 7691/1/2006
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova reclamantul D.R.N., în contradictoriu cu pârâţii SC S. SA Craiova, SC I.F.O. SA şi SC O.U. SA Podari, a solicitat următoarele:
Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 1 noiembrie 1995 între SC S. SA Craiova şi F.P.P.V. Oltenia (S.I.F. Oltenia) privind activul „Clădire administrativă" situat în Craiova;
Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 11 februarie 1999 încheiat între SC I.F.O. SA şi SC O.U. SA Podari cu privire la imobilul situat în Craiova;
Constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 6 martie 1998 de M.I.C. în favoarea SC S. SA Craiova pentru terenul intravilan în suprafaţa de teren de 588 mp situat în Craiova;
Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 1999 încheiat între SC S. SA Craiova şi SC O.U. SA Podari cu privire la suprafaţă de 588 mp situat în Craiova;
Obligarea pârâţilor să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul susmenţionat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Este unicul moştenitor al defunctei D.M.M. care a deţinut în proprietate imobilul situat în Craiova, compus din teren în suprafaţă de 597,50 mp şi construcţii (casă S+P+E şi trei corpuri de clădire anexe). Imobilul a fost dobândit de autoarea reclamantului prin actul de donaţie încheiat la 26 septembrie 1929.
Prin procesul - verbal din 20 aprilie 1950, imobilul a fost preluat de Comitetul provizoriu al oraşului Craiova, deşi nu a fost cuprins în anexa la Decretul nr. 92/1950, şi s-a aflat succesiv în administrarea mai multor instituţii de stat.
Urmare notificării formulate de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, primarul municipiului Craiova a emis din 20 mai 2003, prin care a dispus restituirea parţială în natură către D.R.N. a suprafeţei de teren de 406,64 mp, pe care se află corpurile de clădire anexe, iar suprafaţa de 597,50 mp şi corpul principal de clădire (casă S+P+E) a făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat şi, ulterior, au fost înstrăinate prin actele succesive de vânzare - cumpărare ce fac obiectul acţiunii.
Faţă de aceste aspecte, reclamantul susţine că este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, format din construcţie şi teren aferent, care a făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat şi că bunul respectiv nu a intrat niciodată în proprietatea statului prin vreunul din mijloacele prevăzute de lege.
Prin întâmpinare, SC O.U. SA Podari a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova, susţinând că, în raport cu emitentul certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa aparţine Curţii de Apel Craiova. Pârâta a mai invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind lit. a), b) şi d) din cererea de chemare în judecată şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în privinţa lit. e) din cerere. Pe fond, pârâta solicită respingerea acţiunii.
Prin precizarea de acţiune depusă la 5 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat să se constate că, în fapt, imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu, să fie introdus în cauză C.L.M.C. şi să fie respinse excepţiile invocate de pârâta SC O.U. SA Podari.
La termenul din 14 martie 2005, Judecătoria Craiova, prin încheiere, a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. În urma disjungerii s-a format Dosarul nr. 7436/2005 al aceleiaşi Instanţe, iar, prin sentinţa civilă nr. 3414 din 11 aprilie 2005, Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Craiova, reţinând, în esenţă, că actul contestat este emis de o autoritate publică centrală, astfel că sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Cauza a format obiectul Dosarului nr. 947/A/2005 al Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
La termenul din 25 octombrie 2005, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită chemarea în judecată a M.I.C., în calitate de emitent al actului contestat.
Prin sentinţa civilă nr. 54 din 17 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de D.R.N., reţinând, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
A.N. pentru I.M.M., în calitate de succesoare a fostului M.E.C. (succesor al fostului M.I.C.) în ceea ce priveşte activitatea pentru întreprinderi mici şi mijlocii, a invocat neîndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile.
Curtea de Apel a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, reţinând că nu a fost depus la dosar nici un înscris care să ateste faptul că reclamantul s-a adresat organului emitent anterior introducerii acţiunii, în condiţiile în care potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990 este obligatorie realizarea acestei proceduri.
Împotriva sentinţei civile nr. 54 din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul D.R.N. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul - reclamant susţine că, în mod greşit Instanţa de Fond a reţinut neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât, potrivit art. 22, 26 şi 27 din Legea nr. 7/1996, termenul pentru îndeplinirea acestei proceduri începe să curgă de la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate atestat prin certificatul contestat, iar în cauză nu a fost depus nici un act care să facă dovada faptului că s-ar fi făcut înscrierea în cartea funciară. Astfel, reclamantul susţine că, întrucât dreptul de proprietate nu a fost înscris în cartea funciară, nu a început să curgă termenul prevăzut de Legea contenciosului administrativ pentru îndeplinirea procedurii prealabile.
Totodată, reclamantul susţine că cererea sa nu este întemeiată pe prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu este un simplu act administrativ, ci este un veritabil titlu de proprietate aşa cum se prevede la art. 14 alin. (3) din Legea nr. 55/1995.
În consecinţă, recurentul - reclamant solicită casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi Instanţe.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele - pârâte A.N. pentru I.M.M., SC I.F.O. SA Craiova şi SC S. SA Craiova au solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate.
Prin cererea depusă la data de 15 februarie 2007, însoţită de documentele doveditoare, SC C.O. SA Podari a solicitat să fie citată în proces, în urma modificării denumirii societăţii pârâte SC O.U. SA Podari.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Cu ocazia soluţionării recursului, Înalta Curte va analiza criticile pe care recurentul - reclamant le aduce sentinţei civile atacate în privinţa naturii juridice a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, precum şi în privinţa procedurii prealabile.
În mod constant, Înalta Curte s-a pronunţat în sensul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în conformitate cu prevederile HG nr. 834/1991 este un act administrativ. Sub acest aspect, nu pot fi primite susţinerile recurentului - reclamant în sensul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un veritabil titlu de proprietate. De altfel, dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 55/1995, invocate de recurent, potrivit cărora „Schimbul şi vânzarea de acţiuni la oricare dintre societăţile comerciale cu capital de stat, care deţin terenuri a căror situaţie juridică în privinţa proprietăţii este în curs de clarificare, se vor efectua în limita capitalului social, fără a include valoarea terenurilor pentru care societatea comercială nu deţine titlu de proprietate", nu conduc la concluzia că certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ. Este de reţinut faptul că practica judecătorească este unitară, atât sub imperiul Legii nr. 29/1990, cât şi al Legii nr. 554/2004, în sensul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor are natura juridică a unui act administrativ unilateral, fiind emis de o autoritate publică în executarea art. 20 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, în cadrul procedurii administrative reglementate de H.G nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat.
În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 554/2004, se constată că acţiunea, fiind introdusă la Judecătoria Craiova la data de 16 iunie 2003, se judecă potrivit legii aplicabile în momentul sesizării Instanţei, şi anume Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, „înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta".
În practica judecătorească s-a reţinut în mod constant că neîndeplinirea procedurii prealabile administrative este o excepţie peremptorie, care atrage respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
În cauză, întemeiat a reţinut Curtea de Apel că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă, fapt, de altfel, necontestat de D.R.N., care, prin motivele de recurs a făcut referire doar cu privire la data la care începe să curgă termenul pentru efectuarea procedurii.
Nu pot fi primite susţinerile recurentului - reclamant, întemeiate pe prevederile art. 22, 26 şi 27 din Legea nr. 7/1996, cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul pentru îndeplinirea procedurii prealabile în cazul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întrucât acestea nu prezintă relevanţă în condiţiile în care procedura prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 nu a fost realizată anterior introducerii acţiunii. Astfel, acţiunea fiind respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile este de prisos analizarea argumentelor invocate de D.R.N. cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul în care putea fi exercitat recursul administrativ. O astfel de chestiune ar fi putut să facă obiectul analizei în situaţia în care, anterior sesizării Instanţei, reclamantul s-ar fi adresat autorităţii emitente a actului contestat, dar cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că, în mod corect, în raport cu lucrările dosarului, Curtea de Apel a reţinut că reclamantul D.R.N. nu a îndeplinit procedura prealabilă, obligatorie de realizat conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, reglementare conform căreia se judecă litigiul, întrucât nu s-a adresat, anterior sesizării Instanţei, emitentului actului administrativ contestat.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul D.R.N. împotriva sentinţei civile nr. 54 din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.R.N. împotriva sentinţei civile nr. 54 din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2103/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2123/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
