ICCJ. Decizia nr. 2123/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2123/2007
Dosar nr. 14985/1/2006
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 martie 2006 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC T. SA Braşov a solicitat anularea Deciziei nr. 1941 din 14 martie 2006 emisă de A.R.R. – A.B., prin care s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile a unei copii conforme pentru transportul public de persoane a licenţei de transport, dispoziţie luată în baza procesului - verbal de constatare a contravenţiei constând în faptul că autovehiculul deţinut de reclamantă avea o singură diagramă tablograf.
Prin întâmpinare, pârâta A.R.R. a invocat excepţia necompetenţei materiale, în considerarea faptului că Autoritatea este o instituţie publică centrală, astfel că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Curţii de Apel, iar nu Tribunalului.
Prin sentinţa civilă nr. 897/ C din 16 mai 2006, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale a Instanţei invocată de pârâta A.R.R. şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Braşov, reţinând că agenţiile şi punctele de lucru ale A.R.R. nu sunt organe de stat sau organe ale unităţilor administrativ - teritoriale în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 180/ F/ CA din 18 septembrie 2006, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei A.R.R. – A.B. şi a respins acţiunea reclamantei SC T. SA Braşov ca fiind promovată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că, în raport cu prevederile art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 şi cu cele ale art. 2, art. 7 şi art. 15 lit. b) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 625/1998, A.B. a A.R.R. nu are personalitate juridică, exercită doar atribuţii specifice de inspecţie şi control, nu are o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat realizării acestui scop, astfel că nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală nici de folosinţă şi nici de exerciţiu.
Împotriva sentinţei civile nr. 180/ F/ CA din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC T. SA Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că A.R.R. – A.B. are capacitate procesuală şi este autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004, astfel că hotărârea atacată a fost pronunţată şi de o Instanţă necompetentă, în condiţiile în care, competenţa aparţine Tribunalului.
Prin întâmpinare, intimata - pârâtă A.R.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că în mod corect a reţinut Curtea de Apel că A.B. nu are capacitate procesuală.
Recursul este fondat.
Prin acţiune, reclamanta SC T. SA Braşov a solicitat anularea Deciziei nr. 1941 din 14 martie 2006 emisă de A.R.R. – A.B.
Este evident aşadar că obiectul cererii reclamantei - intimate vizează un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv A.B. a A.R.R.
În materia contenciosului administrativ nu prezintă importanţă numai împrejurarea ca instituţia chemată în judecată să aibă personalitate juridică, ci dacă aceasta emite acte administrative, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 defineşte autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ - teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
Într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât este suficient să se facă dovada că emitentul actului administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ce formează obiectul pricinii, este o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege.
În cauză, este de necontestat faptul că actul a cărui anulare se cere este un act administrativ în sensul dispoziţiilor susmenţionate şi a fost emis de o autoritate publică judeţeană, care, chiar dacă nu are personalitate juridică, are capacitate de drept public şi, pe cale de consecinţă, capacitate procesuală.
Faţă de cele arătate, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Braşov a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică, întrucât competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Braşov, Instanţa sesizată iniţial cu cererea de chemare în judecată.
În baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, va fi casată sentinţa atacată şi cauza va fi trimisă, spre competentă soluţionare, Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC T. SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. l80/ F/ CA din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2119/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2126/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
