ICCJ. Decizia nr. 2128/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2128/2007
Dosar nr. 4312/2/2006
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precizată la data de 14 iunie 2006, reclamantul S.L. a chemat în judecată C.P.M.B., formulând contestaţie împotriva Hotărârii nr. 6120/3779 din 16 iulie 2003 emisă de pârâtă şi solicitând Instanţei să i se recunoască calitatea de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea cererii, reclamantul arată, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Hotărârea nr. 6120/3779 din 16 iulie 2003 emisă de C.P.M.B., reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de refugiat pentru perioada 6 septembrie 1940 - 15 septembrie 1941 şi i-au fost acordate drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamantul solicită acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 în considerarea istoricului faptelor prezentate.
Urmare intrării trupelor străine, la data de 29 iunie 1940, în comuna Marşeniţa, Judeţul Hotin, localitatea de domiciliu a familiei reclamantului, acesta s-a refugiat la începutul lunii septembrie 1940 prin Germania, oraşul Katowitze, ajungând la 17 iunie 1941 în România, la Bucureşti.
În luna martie 1944, părinţii reclamantului împreună şapte dintre fraţii săi au fost evacuaţi din localitatea de domiciliu, refugiindu-se în România.
Reclamantul mai arată că în septembrie 1941 a fost trimis de M.E.N. la Şcoala Normală din Cernăuţi, cu bursă de refugiat, absolvind în iulie 1942 cursurile clasei a VIII-a. Ulterior s-a înrolat ca voluntar în Regimentul 4 Artilerie Brăila şi, în perioada 28 octombrie 1942 - 15 ianuarie 1944, a urmat cursurile Şcolii de ofiţeri de rezervă din Bacău şi Ineu, neavând un domiciliu stabil.
În perioada 18 ianuarie 1944 - 23 august 1944, S.L. a fost trimis pe frontul de Est cu Regimentul 8 Vânători Cernăuţi.
Faţă de cele arătate, reclamantul S.L. susţine că se consideră refugiat în perioadele 6 septembrie 1940 - 20 martie 1944 şi 20 martie 1944 - 6 martie 1945. În ceea ce priveşte a doua perioadă de refugiu, reclamantul invocă faptul că părinţii săi au fost evacuaţi în comuna Bozovici, Judeţul Caraş-Severin, perioadă în care el era concentrat la Regimul 8 Vânători Cernăuţi.
În probaţiune, reclamantul a depus copii ale actelor de stare civilă ale sale şi ale părinţilor săi, copiii ale înscrisurilor prin care dovedeşte că sora sa R.V. a fost refugiată, copia certificatelor din 16 ianuarie 2003 şi din 18 iulie 2005 eliberate de A.N. – D.J.C.S., declaraţia martorilor F.E. şi C.I.
Prin precizările de acţiune depuse la data de 14 iunie 2006 şi 27 septembrie 2006, reclamantul a arătat că înţelege să conteste atât Hotărârea nr. 6120/3779 din 16 iulie 2003 cât şi Hotărârea nr. 15818/638 din 24 martie 2006 emisă de C.P.M.B. Prin hotărârea nr. 15818/638 din 24 martie 2006 a fost respinsă cererea reclamantului pentru recunoaşterea calităţii de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu motivarea că în perioada 1941 - 1942 S.L. a urmat Şcoala Normală din Cernăuţi, iar în perioada 1942 - 1944 a urmat Şcoala de ofiţeri de rezervă din Bacău şi din Ineu şi avându-se în vedere faptul că în iulie 1942 Bucovina de Nord se afla sub administraţie românească, iar petentul a venit în România pentru a se înrola în armată şi nu datorită vreunei persecuţii din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 2282 din 11 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul S.L., pentru considerentele arătate în cele ce urmează.
Pârâta C.P.M.B. i-a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare pentru perioada 6 septembrie 1940 - 15 septembrie 1941, prin Hotărârea nr. 6120/3779 din 16 iulie 2003.
Instanţa a reţinut că cele două hotărâri contestate sunt legale şi temeinice. Plecările reclamantului din Basarabia şi Bucovina de Nord, după data de 22 iunie 1941 şi până la începutul anului 1944, nu pot fi considerate drept situaţii de refugiu, întrucât au fost determinate de evenimente politico - militare şi de schimbare a frontierei, iar nu de persecuţii din motive etnice în sensul art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Ca argument în sprijinul soluţiei adoptate, Instanţa de Fond a avut în vedere perioadele în care reclamantul a urmat cursurile Şcolii Normale din Cernăuţi, a lucrat la Şcoala primară din satul Polvancicăuţi şi a fost la Şcoala de ofiţeri de rezervă din Bacău şi Ineu.
În raport cu probele din dosar, Curtea de Apel a mai reţinut că în perioada septembrie 1941 - începutul anului 1944, reclamantul s-a aflat sub administraţie românească, în perioada ianuarie 1944 - 6 martie 1945 a efectuat stagiul militar fiind plecat pe front, iar ulterior, la data rămânerii acestuia în România, Bucovina de Nord se afla sub administraţie românească, neputându-se reţine exercitarea unor persecuţii din motive etnice.
Împotriva sentinţei civile nr. 2282 din 11 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi reiterând aspectele cuprinse în acţiunea precizată la fond referitoare la faptul că se consideră refugiat pentru perioada 6 martie 1944 - 6 martie 1945, datorită faptului că familia sa a fost evacuată din localitatea de domiciliu comuna Marşeniţa, Judeţul Hotin, stabilindu-se în România, comuna Bozovici, Judeţul Caraş-Severin.
Intimata - pârâtă C.P.M.B. nu a depus întâmpinare.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul - reclamant, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, recurentul - reclamant solicită recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 6 martie 1944 - 6 martie 1945, în considerarea evacuării familiei sale din localitatea de domiciliu comuna Marşeniţa, Judeţul Hotin.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: … a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Potrivit art. 4 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, „dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente".
În certificatul din 18 iulie 2003 emis de A.N. – D.J.C.S. se menţionează că familia reclamantului (părinţii S.I. şi S.M. şi copiii S.N. şi S.S.) a fost evacuată din localitatea Marşeniţa, Judeţul Hotin şi s-a stabilit la data de 20 martie 1944 în comuna Bozovici, Judeţul Caras. Or, din documentul oficial eliberat de organul competent, care se circumscrie categoriilor de dovezi prevăzute de Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, rezultă cu evidenţă faptul că familia reclamantului a fost evacuată din localitatea de domiciliu şi s-a refugiat în România în perioada respectivă.
Sub acest aspect, în mod eronat Instanţa de Fond a apreciat că, în perioada respectivă, reclamantul nu poate fi considerat refugiat, întrucât, pe de o parte, nu figurează în evidenţele A.N. referitoare la evacuaţii stabiliţi în comuna Bozovici, Judeţul Caraş-Severin, iar, pe de altă parte, Bucovina de Nord se afla sub administraţie românească, astfel că nu se poate reţine exercitarea de presiuni din motive etnice.
Din interpretarea coroborată a probelor administrate, în principal documentul emis de A.N., cu susţinerile recurentului - reclamant, Înalta Curte reţine că reclamantul se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât dacă familia sa a fost evacuată din localitatea de domiciliu şi s-a refugiat în comuna Bozovici, Judeţul Caraş-Severin, unde a fost certificat ca refugiat la 27 iunie 1941 şi S.L., nu există nici o raţiune care să justifice teza evacuării în martie 1944 doar a unei părţi a familiei S.
În considerarea art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, Înalta Curte reţine că Instanţa de Fond, în mod neîntemeiat, nu a avut în vedere menţiunile din declaraţia martorilor M.S. (născută S., sora reclamantului, care figurează în evidenţele cu refugiaţii din Basarabia şi Bucovina de Nord stabiliţi în comuna Bozovici, Judeţul Caraş-Severin) şi R.T. referitoare la faptul că în luna martie 1944 reclamantul i-a ajutat pe părinţii săi la evacuarea din localitatea de domiciliu. Or, o astfel de împrejurare conduce în mod evident la concluzia că prejudiciile de ordin material şi moral determinate de evacuarea şi refugiul familiei s-au răsfrânt în mod nemijlocit şi asupra reclamantului, chiar dacă, în perioada martie 1944 - martie 1945, acesta a efectuat stagiul militar şi a fost internat în spital.
A considera că, într-adevăr, familia reclamantului a fost evacuată şi s-a refugiat, iar reclamantul ar fi avut o situaţie mai favorabilă pentru simplul fapt că apare în evidenţele oficiale cu evacuaţi numai pentru anul 1941 şi, în perioada respectivă, a efectuat stagiul miliar şi a fost internat în spitale, ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinţi şi copiii lor aflaţi în aceeaşi situaţie, în speţă aceea de refugiu.
Faptul că în perioada respectivă Bucovina de Nord se afla sub administraţie românească nu reprezintă, faţă de celelalte circumstanţe ale cauzei, un motiv de neacordare a beneficiului OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, cu atât mai mult cu cât în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare,SECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au reţinut că beneficiul drepturilor reparatorii se acordă, în măsura în care se face dovada persecuţiilor din motive etnice, indiferent de împrejurarea că localitatea de strămutare ori de refugiu se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia altui stat.
Faţă de cele arătate, va fi admis recursul declarat de S.L., va fi modificată sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii, va fi anulată Hotărârea nr. 15818/638 din 24 martie 2006 emisă de C.P.M.B. şi va fi obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi pentru perioada 6 martie 1944 - 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.L. împotriva sentinţei civile nr. 2282 din 11 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantului S.L.
Anulează Hotărârea nr. 15818/638 din 24 martie 2006 emisă de pârâta C.P.M.B.
Obligă pârâta C.P.M.B. să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi pentru perioada 6 martie 1944 - 6 martie 1945.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2126/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2132/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
