ICCJ. Decizia nr. 2099/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2099/2007
Dosar nr.5598/36/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa reclamantul M.G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T. anularea Hotărârii nr. 5908 din 31 octombrie 2006 şi, totodată, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 20 octombrie 1942 în localitatea Babadag, judeţul Tulcea, în perioada în care familia acestuia a fost strămutată din Bulgaria în România, respectiv din comuna Preselenţi, satul Velicova, judeţul Caliacra făcând obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Reclamantul, în susţinerea acţiunii, a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declaraţie de avere, situaţia din Bulgaria pe numele mamei, Hotărârea nr. 5908 din 31 octombrie 2006 precum şi declaraţiile autentificate ale unor martori care atestă că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 18 ianuarie 2007 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 5908 din 31 octombrie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 20 octombrie 1942 în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, făcând obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar, încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Împotriva hotărârii Instanţei de Fond, a declarat recurs pârâta, C.J.P.T., considerând-o nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit i s-a stabilit calitatea de beneficiar a Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece acesta nu era născut în 1940 când a avut loc schimbul de populaţie ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 şi, totodată, că nu se menţionează niciunde în prevederile Legii nr. 189/2000, că ar putea beneficia şi cei născuţi ulterior datei strămutării părinţilor, pe considerentul că au suferit persecuţii ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut părinţii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut Instanţa de Fond că acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 20 octombrie 1942, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea Instanţei de Fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinţei civile nr. 39 din 18 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2097/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2101/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
