ICCJ. Decizia nr. 2132/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2132/2007
Dosar nr. 1954/32/2006
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC P.P.T. SRL Piatra Neamţ, în contradictoriu cu A.R.R., a formulat contestaţie împotriva deciziei de suspendare a copiei conforme a licenţei de transport.
Prin întâmpinare, pârâta A.R.R. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Instanţei, susţinând că, în raport cu faptul că emitentul actului contestat este o autoritate publică centrală, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Curţii de Apel, iar nu Tribunalului.
Prin sentinţa civilă nr. 257/ CA din 26 octombrie 2006, Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia invocată de pârâta A.R.R. şi, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi al art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinând că, deşi actul contestat a fost întocmit de funcţionari ai A.N., actul administrativ contestat a fost emis în numele şi pentru A.R.R.
Prin sentinţa civilă nr. 201 din 21 decembrie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P.P.T. SRL Piatra Neamţ în contradictoriu cu pârâta A.R.R., reţinând, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acţiune, reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 2372 din 14 mai 2006 emisă de M.T.C.T. – A.R.R. – A.N., prin care, în considerarea notei de constatare din 22 mai 2006 întocmită de M.T.C.T. – A.R.R. – A.N., s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile a copiei conforme pentru transport rutier public de persoane a licenţei de transport eliberată pentru operatorul de transport SC P.P.T. SRL Piatra Neamţ.
Împotriva sentinţei civile nr. 201 din 21 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ a declarat recurs reclamanta SC P.P.T. SRL Piatra Neamţ.
La termenul de judecată din 20 aprilie 2007, intimata - pârâtă A.R.R. a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că acesta nu a fost motivat, iar Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Instanţei care a soluţionat fondul litigiului.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Instanţa se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor susmenţionate care fac de prisos în totul cercetarea în fond a pricinii.
Curtea va respinge ca neîntemeiată excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă, reţinând, sub acest aspect, faptul că cererea de recurs a fost formulată cu respectarea prevederilor art. 303 alin. (1) cu referire la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Recurenta - reclamantă, chiar dacă ar indica vreuna din situaţiile prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., dar invocând dispoziţiile Legii nr. 554/2004, critică sentinţa atacată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, motivele expuse în cerere se circumscriu ipotezei prevăzute de pct. 9 al art. 304 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, cauza este supusă art. 3041 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de ordine publică, invocat din oficiu în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., referitor la necompetenţa materială a Instanţei care a soluţionat fondul cauzei, Înalta Curte reţine aspectele arătate în continuare.
Actul contestat, Decizia nr. 2372 din 14 mai 2006, a fost emis de A.N. din structura A.R.R., care funcţionează în subordinea M.T.C.T.
Potrivit art. 7 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a A.R.R., aprobat prin HG nr. 625/1998:„Art. 7 alin. (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, la nivel central, A.R.R. are în structura sa organizatorică departamente, direcţii şi Inspectoratul rutier organizat la nivel de direcţie. Alin. (2) La nivel teritorial, A.R.R. are în structura sa organizatorică agenţii teritoriale, fără personalitate juridică."
Din interpretarea articolului mai sus citat, rezultă că agenţiile teritoriale îndeplinesc atribuţiile A.R.R. la nivel teritorial, ceea ce înseamnă că au, potrivit actului de organizare şi funcţionare, dreptul şi obligaţia de a asigura organizarea executării şi executarea în concret a legii în raza lor de competenţă teritorială.
Un argument în plus în acest sens se regăseşte chiar în temeiul de drept al emiterii deciziei contestate.
Aşa cum se precizează chiar în preambulul Deciziei nr. 2372 din 14 mai 2006, aceasta a fost emisă în temeiul art. 2 alin. (1) din Normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, în cuprinsul căruia se prevede expres: „copia conformă a licenţei de transport se suspendă în cazul săvârşirii unei abateri grave de la reglementările în vigoare privind transportul rutier şi/ sau protecţia mediului de către agenţia teritorială emitentă a A.R.R.".
Rezultă cu claritate faptul că, în exercitarea la nivel teritorial a atribuţiilor A.R.R., A.N. are competenţa de a emite acte administrative de genul celui contestat în cauză, astfel că, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, este autoritate publică judeţeană.
Intimata - pârâtă A.R.R. a depus copia Deciziei nr. 130 din 11 ianuarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost stabilită în favoarea Curţii de Apel, competenţa de soluţionare a acţiunii având ca obiect actul administrativ prin care au fost anulate trei licenţe de execuţie pentru traseu, în considerarea faptului că pârâta A.R.R. este autoritate publică centrală.
Luând în considerare faptul că, aşa cum a statuat şi C.E.D.O., „divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natura lor, consecinţa inerentă oricărui sistem judiciar", Înalta Curte reţine că invocarea de către intimata - pârâtă a unei singure soluţii de speţă nu reprezintă un argument suficient de puternic, cu atât mai mult cu cât Instanţa Supremă s-a pronunţat, prin multe decizii, în sensul că agenţiile teritoriale ale A.R.R. sunt autorităţi publice de nivel judeţean în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 şi au capacitatea de a sta în nume propriu în Instanţă în privinţa actelor pe care le emit, întrucât în materia contenciosului administrativ este relevantă capacitatea administrativă a instituţiei de a emite acte administrative în regim de putere publică. În acelaşi sens, este de menţionat că ţine de specificul contenciosului administrativ faptul că autoritatea publică emitentă a unui act administrativ poate fi chemată şi poate sta în judecată în nume propriu, chiar dacă nu are personalitate juridică.
Astfel, având în vedere că Decizia contestată a fost emisă de o autoritate publică judeţeană A.R.R. – A.N. potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, litigiul se soluţionează în fond de Tribunal.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) teza a doua raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Neamţ, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă A.R.R.
Admite recursul declarat de SC P.P.T. SRL Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 201 din 21 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2128/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2133/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
