ICCJ. Decizia nr. 2133/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2133/2007
Dosar nr.3125/33/2006
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 371 din 28 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de A.D., în contradictoriu cu C.J.P.C., a anulat Hotărârea nr. 19.894 din 9 martie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să îi recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 05 septembrie 1944 - 30 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2006.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor P.T. şi V.G., reclamantul, născut la data de 27 august 1937, s-a refugiat împreună cu părinţii săi la data de 5 septembrie 1944 din Comuna Sănduleşti, Judeţul Cluj în Comuna Cricău, Judeţul Alba, datorită regimului de teroare şi cruzime instituit de trupele ungaro - germane în localitatea de domiciliu.
Curtea de Apel a reţinut că esenţial în soluţionarea cauzei este faptul că reclamantul a fost nevoit să părăsească împreună cu familia sa localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor din motive etnice exercitate asupra lor în urma Dictatului de la Viena.
Împotriva sentinţei civile nr. 371 din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că localitatea din care s-a refugiat reclamantul nu s-a aflat sub ocupaţie străină, întrucât a rămas sub administraţia Statului Român, că declaraţiile martorilor nu pot răsturna documentele eliberate de A.N. şi nici prezumţia de veridicitate a lucrării de specialitate „Al. Rotam ş.a., Recensământul 1941 - Transilvania" şi că reclamantul a părăsit localitatea de domiciliu din alt motiv decât persecuţiile etnice.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.C., în raport cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor care au părăsit localitatea de domiciliu, deşi aceasta a rămas sub administraţia statului român.
Din declaraţiile martorilor P.T. şi A.I. (fratele reclamantului), căruia i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că familia reclamantului s-a refugiat la data de 5 septembrie 1944 din comuna Sănduleşti, Judeţul Cluj în localitatea Cricău, Judeţul Alba, ca urmare a înaintării trupelor străine şi persecuţiilor din motive etnice exercitate asupra localnicilor. Totodată, martorii precizează că refugiul a durat până în luna octombrie 1944, când întreaga familie s-a reîntors în localitatea de domiciliu Sănduleşti, Judeţul Cluj.
Este neîntemeiată critica recurentei - pârâte referitoare la faptul că localitatea de domiciliu, din care s-a refugiat familia reclamantului, a rămas sub administrarea Statului Român, întrucât legea nu condiţionează acordarea drepturilor reparatorii de refugiul dintr-o localitate aflată sub administraţie străină. Interpretarea dată de Instanţa fondului probatoriului administrat în raport cu dispoziţiile incidente cauzei, este în concordanţă cu aspectele reţinute deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că beneficiul drepturilor reparatorii se acordă, în măsura în care se face dovada persecuţiilor din motive etnice, indiferent de împrejurarea că localitatea de refugiu se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia altui stat.
Pentru aceleaşi considerente va fi respinsă şi critica recurentei referitoare la lipsa forţei probante a declaraţiilor de martori faţă de lucrările de specialitate şi evidenţele A.N. Se constată că martorii au dat declaraţii în legătură cu motivul care l-a determinat pe reclamant şi pe familia acestuia să părăsească localitatea de domiciliu, tinzând să facă dovada persecuţiilor din motive etnice, iar un astfel de mijloc de probă este permis prin prevederea expresă a art. 4 alin. (2) din Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002.
În consecinţă, sub aspect probator şi realizând o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întemeiat a reţinut Instanţa de Fond că reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliu, comuna Sănduleşti, Judeţul Cluj, la 5 septembrie 1944, în localitatea Cricău, Judeţul Alba, datorită persecuţiilor din motive etnice suferite, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu la data de 30 octombrie 1944.
Fată de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 371 din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2132/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2134/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
