ICCJ. Decizia nr. 2203/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2203/2007
Dosar nr. 2526/45/2006
Şedinţa publică din 25 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 2526 din 12 iunie 2006, reclamanta SC R. SRL Iaşi a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. - direcţia de soluţionare a contestaţiilor, pentru a se dispune anularea Deciziei nr. 38 din 14 martie 2006 emisă de pârâtă.
Reclamanta arată că D.G.F.P. Iaşi a întreprins un control fiscal în cadrul societăţii, în perioada 12 iunie – 10 iulie 2007, prin care a stabilit obligarea sa la plata suplimentară către buget a sumei de 2.253.679.916 ROL majorări impozit profit, 29.320.371 ROL T.V.A. şi 27.530.896 ROL majorări T.V.A., schimbând caracterul şi intenţia părţilor contractante avute la momentul încheierii contractului de asociere în participaţiune nr. 111 din 24 mai 1996.
Obiecţiunile formulate împotriva procesului-verbal din 10 iulie 2000 au fost respinse prin Hotărârea nr. 12 din 19 iulie 2000, iar în soluţionarea contestaţiei a fost emisă Decizia nr. 325 din 12 martie 2001 de direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor, prin care a fost suspendată soluţionarea cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. 6843/P/2001 de Parchetul de pe lângă de pe lângă Judecătoria Iaşi, având ca subiect administratorul societăţii H.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Urmare rezoluţiei din 12 septembrie 2002, de neîncepere a urmăririi penale, pârâta a soluţionat contestaţia, emiţând Decizia nr. 38 din 14 martie 2006, prin care a respins contestaţia pentru suma de 225.368 RON.
Se susţine că stabilirea acestei sume s-a datorat faptului că autorităţile financiare au procedat la calificarea contractului de asociere în participaţiune nr. 111/1996 încheiat de reclamantă cu diverşi agenţi economici, ca fiind în realitate un contract de închiriere, contrar deciziei pronunţată de Curtea de Apel Suceava, Decizia nr. 12 din 28 martie 2002 şi respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 3201 din 26 iunie 2003 care a menţinut Decizia nr. 12/2002 a Curţii de Apel Suceava, care nu recunoştea organelor financiare posibilitatea de a interveni în calificarea voinţei părţilor la perfectarea unui contract.
Pârâtul a depus documentaţia care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, iar prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâta susţine că în baza art. 1 alin. (1) din OG nr. 70/1994, coroborate cu pct. 101 din HG nr. 704/1993, reclamanta avea obligaţia să plătească impozit pe profit pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă, inclusiv dintr-o asociere în participaţiune, pentru veniturile realizate atât în ţară, cât şi în străinătate, iar cheltuielile şi veniturile rezultate din operaţiunile de participaţie trebuiau contabilizate de către unul din asociaţi, urmând ca acesta, la sfârşitul perioadei de raportare (lunar), pe bază de decont, să transmită fiecărui asociat, în vederea înregistrării în contabilitatea proprie. În speţă, reclamanta nu a prezentat astfel de deconturi, iar societăţile partenere au înregistrat sumele achitate în baza acestor contracte pe cheltuielile cu chiriile, care intră în calculul impozitului pe profit, iar nu ca profit net, cum a procedat reclamanta.
Prin sentinţa civilă nr. 101/ CA din 25 septembrie 2006 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că dezlegarea dată de Curtea de Apel Suceava asupra naturii juridice a contractului nu prezintă relevanţă asupra modului de respectare de către reclamantă a obligaţiilor fiscale în raport cu instituţia administrativă competentă.
Instanţa de fond a mai constatat că fiecare participant la asociere are obligaţia calculării profitului impozabil luând în calcul veniturile şi cheltuielile primite conform cotelor de participare la beneficii, în condiţiile contractului de asociere, iar reclamanta nu a colectat T.V.A. pentru sumele încasate, astfel că organul fiscal a procedat corect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC R. SRL Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că sumele încasate de la societatea comercială, cu care a încheiat contractul de asociere în participaţiune, au reprezentat profit net conform clauzelor contractuale privind împărţirea şi virarea profitului.
De asemenea se mai arată că părţile contractante au convenit ca impozitul pe profit să fie virat de către fiecare societate în parte, iar profitul net să-l împartă conform clauzelor contractuale.
În fine, se mai arată că instanţa nu a reţinut că organul fiscal trebuia să verifice contabilitatea primară a celor 150 societăţi, pentru a constata modul cum au fost contabilizate veniturile impozitului pe profit şi împărţirea profitului net cu SC R. SRL şi apoi că controleze şi să verifice evidenţele contractuale ale reclamantei.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. a) din OG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit „sunt obligaţi la plata impozitului pe profit, persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă, inclusiv dintr-o asociere cu persoane fizice sau juridice române, care nu dau naştere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate".
Conform pct. 101 din HG nr. 704/1993 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 81/1993: „cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere, iar la sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate, în funcţie de natura lor, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie".
Astfel fiind, instanţa de fond în mod corect a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (1) din OG nr. 70/1999 potrivit cărora „profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate şi lucrări executate, inclusiv câştiguri din orice sursă, şi cheltuieli efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile".
Prin urmare, corect s-a stabilit că reclamanta nu a colectat T.V.A. - ul pentru sumele încasate în baza contractelor de asociere în participaţiune încheiate cu alte societăţi comerciale privind exploatarea unor standuri comerciale.
Procedând în acest mod, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R. SRL Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 101/ CA din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2172/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 2212/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
