ICCJ. Decizia nr. 2157/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2157/2007
Dosar nr. 5365/1/2006
Şedinţa publică din 24 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 30/ F din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A.I., în contradictoriu cu pârâţii M.E.C. şi Ministrul Educaţiei şi Cercetării, prin care solicita anularea Ordinului nr. 3967 din 26 aprilie 2005 emis de Ministrul Educaţiei şi Cercetării,
Obligarea pârâţilor la recunoaşterea şi validarea titlului de profesor universitar, la plata de despăgubiri pentru diferenţele salariale neprimite de reclamant, pentru daunele morale suferite, precum şi a cheltuielilor de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă, Instanţa de judecată a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministrul Educaţiei şi Cercetării, reţinând că prevederile art. 10 alin. (6) din HG nr. 223/2005, invocate în susţinerea excepţiei, conform cărora „Ministrul poate delega una din competenţele sale, Serviciului Juridic din cadrul Direcţiei Juridic şi Control", se referă la instituţia reprezentării judiciare; Ministrului Educaţiei şi Cercetării îi revine, însă, potrivit art. 10 alin. (5) din acelaşi act normativ, în executarea atribuţiilor sale, prerogativa emiterii ordinului de acordare a titlurilor didactice, ceea ce îi conferă acestuia calitate procesuală în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, că în raport de criteriile privind concursurile pentru ocuparea posturilor didactice de conferenţiar şi profesor universitar în domeniul ştiinţe juridice, aprobate prin Ordinul nr. 5723/1994, rezoluţia nefavorabilă în ceea ce-l priveşte pe reclamant a fost motivată prin aceea că activitatea ştiinţifică este insuficientă. Cum legea nu distinge cu privire la enumerarea criticilor ori detalierea acestora, Instanţa a apreciat rezoluţia ca fiind motivată.
Cu privire la referatul Comisiei de analiză a contestaţiilor, prin care se propune să nu se confirme titlul didactic pentru reclamant, prima Instanţă a reţinut că acesta este, de asemenea, motivat, aprecierea Comisiei cu privire la activitatea ştiinţifică a reclamantului nefiind supuse cenzurii Instanţei de judecată, întrucât ar însemna ca aceasta să se substituie Comisiilor de specialitate, Consiliului de atestare ori Comisiei de analiză a contestaţiilor, ale căror atribuţii sunt stabilite prin Ordinul nr. 4821/2004, emis de Ministrul Educaţiei şi Cercetării.
Mai reţine Instanţa de Fond că, în cauză, au fost respectate prevederile art. 61 din Legea nr. 128/1997, care dispun ca dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei şi documentele însoţitoare să fie înaintate C.N.A.T.D.C.U. care, pe baza analizei, se pronunţă, ordinul fiind legal şi din acest punct de vedere.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că hotărârea a fost data cu încălcarea legii.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul arată, în esenţă, că în mod greşit a reţinut Instanţa de Fond că propunerile comisiilor ar fi fost motivate, în sensul că activitatea sa ştiinţifică este insuficientă, că lucrările nu au fost publicate în edituri şi reviste de nivel naţional, sau că acesta nu ar fi avut contribuţii originale. Se arată, în acest sens, că Instanţa a omis în mod vădit obiectul criticilor formulate de reclamant şi anume că ordinul criticat este nelegal deoarece nu au fost analizate cererile acestuia, în realitate nefiind analizat nici un criteriu de evaluare. Atâta vreme cât legea nu distinge în ce trebuie să constea activitatea de cadru universitar, susţine recurentul, a impune şi alte condiţii, după aprecierea discreţionară a membrilor comisiei, este nelegal.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Din actele dosarului rezultă că ordinul contestat a fost emis în baza referatelor Comisiilor de analiză a contestaţiilor, ce au fost validate de către C.N.A.T.D.C.U., organism care, în conformitate cu art. 16 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin Ordinul nr. 4821/2004 al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, a adoptat rezoluţia de neconfirmare a titlului didactic de profesor universitar în ceea ce-l priveşte pe recurentul - reclamant şi a propus emiterea ordinului Ministrului în acest sens.
Conform art. 9 alin. (1) din Regulamentul arătat mai înainte, comisiile „au atribuţii şi desfăşoară activităţi specifice, după caz, privind elaborarea sistemelor de evaluare, confirmare, avizare, recunoaştere", rezoluţiile acestor comisii fiind motivate strict în raport de criteriile de evaluare.
Potrivit art. 61 alin. (1) şi alin. (7) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei de specialitate şi documentele însoţitoare, se înaintează C.N.A.T.D.C.U care, pe baza analizei acestora, se pronunţă prin vot nominal deschis pentru confirmarea sau neconfirmarea titlului didactic.
Faţă de dispoziţiile legale sus menţionate, este neîntemeiată critica recurentului referitoare la lipsa motivării ordinului contestat şi a actelor premergătoare acestuia.
De asemenea, este neîntemeiată critica recurentului, prin care susţine că nu au fost respectate criteriile de evaluare de către comisia de analiză şi că legea nu distinge în ce trebuie să constea activitatea de cadru universitar. Astfel, potrivit art. 61 alin (3) din Legea nr. 128/1997 „Aprecierea candidatului la concursul pentru ocuparea postului didactic de conferenţiar universitar sau de profesor universitar se face prin punctaj, în baza unei grile adaptate specificului catedrei sau departamentului, aprobată de senatul universitar. Raportul comisiei cuprinde evaluarea activităţii didactice şi a celei ştiinţifice a candidatului, activitatea extradidactică în interesul învăţământului, precum şi aprecierea asupra prelegerii publice".
Rezultă, aşadar, că însăşi legea, prin dispoziţiile citate, atribuie senatului universitar prerogativa stabilirii unor criterii adaptate specificului catedrei sau departamentului, care stau la baza aprecierii candidatului, evaluarea nefăcându-se, deci, discreţionar.
Aceleaşi dispoziţii legale, mai sus citate, dar şi cele prevăzute de Ordinul nr. 4821/2004, atribuie Comisiei competenţa exclusivă cu privire la aprecierea candidatului, inclusiv a activităţii sale ştiinţifice, aspect care, prin natura sa specifică, nu poate fi supus cenzurii Instanţei de judecată. Aceasta din urmă are competenţa de a sancţiona eventuale încălcări ale legii în ce priveşte procedura de urmat în vederea obţinerii titlului de profesor universitar de către recurentul - reclamant, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.I. împotriva sentinţei nr. 30/ F din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2154/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2160/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
