ICCJ. Decizia nr. 2219/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2219/2007
Dosar nr. 3743/2/2005
Şedinţa publică din 26 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC A. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a solicitat următoarele: - anularea Anexei nr. 13 din HG nr. 2060/2004, cu privire la suprafaţa de 23.578 m.p., situat în Bucureşti, proprietate exclusivă şi pentru suprafaţa de 9834 m.p., de la aceeaşi adresă, deţinută în indiviziune cu I.C.I.M. Bucureşti;
- recunoaşterea dreptului pretins, în sensul constatării existenţei dreptului de proprietate exclusivă al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 23.578 m.p. de la adresa precizată;
- recunoaşterea dreptului pretins şi constatarea existenţei dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 9834 m.p.;
- suspendarea executării HG nr. 2060/2004;
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în temeiul Decretului nr. 156/1975 a fost înfiinţat I.C.P.G.A., care, în temeiul Legii nr. 15/1990 s-a transformat în SC A. SA, în al cărui patrimoniu a fost inclusă suprafaţa de teren de 23.578 m.p., proprietate exclusivă şi suprafaţa de 9834 m.p., în indiviziune cu I.C.I.M., de la acea dată reclamanta plătind şi impozit pentru terenul menţionat.
A mai arătat reclamanta că, s-a adresat Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor solicitând emiterea titlurilor de proprietate pentru suprafeţele de teren în cauză, în temeiul HG nr. 834/1991, dar aceasta a refuzat să dea curs solicitării, motiv pentru care SC A. SA, s-a adresat instanţei de judecată în vederea obţinerii titlului de proprietate.
Pârâtul Guvernul României, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzută la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii pentru capetele 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată.
Pârâtul Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor prin, întâmpinare a invocat, de asemenea, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia litispendenţei pentru capetele 2 şi 3 din acţiune.
La termenul de judecată din 25 ianuarie 2006, numiţii P.P.C. şi N.P.F.R. au depus cererea de intervenţie în interesul pârâţilor, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca prescrisă, cererea fiind încuviinţată în principiu, prin încheierea de la 8 martie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1525 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea reclamantei SC A. SA în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepţia invocată de pârâţii Guvernul României, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi intervenienţii P.P.C. şi N.P.F.R. şi în consecinţă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Bucureşti.
Totodată a admis cererea de intervenţie în interesul pârâţilor formulată P.P.C. şi N.P.F.R. şi a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice aceasta este întemeiată, întrucât în raportul juridic dedus judecăţii nu există identitate între cel obligat şi acest pârât, reclamanta neprecizând în ce constă obligaţia ministerului.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de fond a reţinut că după cum rezultă din redactarea acţiunii introductive de instanţă, reclamanta a invocat ca temei de drept, în susţinerea cererii şi prevederile Legii nr. 554/2004, iar potrivit art. 7 alin. (1) din lege, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, reclamanta avea obligaţia legală să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ vătămător, revocarea în tot sau în parte a acestuia şi cum că reclamanta nu a făcut dovada că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel încât acţiunea este inadmisibilă.
A concluzionat instanţa de fond că, în raport de această soluţie, este inutil a mai fi analizate şi celelalte excepţii invocate de pârâţi, cererea de suspendare a executării actului administrativ rămânând fără obiect reclamanta neprecizând data până la care solicită suspendarea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SA Bucureşti care, fără a-şi încadra criticile în prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că hotărârea este nelegală, instanţa de fond ignorând faptul că actul administrativ atacat: HG nr. 2060/2004 are caracter normativ care, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 544/2004, poate fi atacat oricând, nefiind necesară efectuarea procedurii prealabile.
Recursul este neîntemeiat.
Este necontestat că actul administrativ, a cărui anulare s-a cerut prin acţiunea introductivă, îl constituie HG nr. 2060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului (anexa nr. 13 a acestei hotărâri), publicată în M. Of. nr. 1129 din 30 noiembrie 2004.
De asemenea, este necontestat că societatea comercială recurentă, mai înainte de a se adresa instanţei de contencios, nu a solicitat autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat.
Or, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Susţinerea recurentei că actul administrativ atacat este o hotărâre cu caracter normativ, caz în care procedura prealabilă nu ar fi obligatorie, este lipsită de temei legal, excepţiile, de la regula obligativităţii procedurii prealabile, fiind enumerate în mod limitativ la art. 7 alin. (5) din lege.
De altfel, art. 7 alin. (1) din lege, reglementând procedura plângerii prealabile la autoritatea publică emitentă a actului administrativ unilateral, nu face nici o distincţie între actele administrative cu caracter individual şi cele cu caracter normativ, rezultând astfel că legiuitorul a înţeles ca, în privinţa obligativităţii procedurii prealabile, să instituie un regim juridic unic pentru ambele categorii de acte administrative.
Astfel fiind, rezultă că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1525 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2212/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2222/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
