ICCJ. Decizia nr. 2260/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2260/2007
Dosar nr. 8635/54/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul M.E., a formulat contestaţie împotriva Ordinului M.A.I. nr. S/II/14168 din 11 iulie 2005, prin care a fost trecut în rezervă pentru că ar fi comis abateri grave de la regulamentele şi ordinele militare, solicitând admiterea contestaţiei, anularea ordinului şi reîncadrarea sa la I.S.U.O. al judeţului Dolj şi la plata drepturilor băneşti ce i se cuvin până la reîncadrarea efectivă cu gradul şi funcţia avută anterior.
Prin sentinţa nr. 477 din 10 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului.
Instanţa a reţinut că la data de 28 mai 2005, reclamantul, care ocupa funcţia de ofiţer principal I în cadrul serviciului de prevenire a incendiilor din cadrul I.S.U.O. al judeţului Dolj, se afla, împreună cu soţia, mama şi fiica sa în vârstă de 3 ani şi 5 luni în magazinul C. din Bucureşti de unde ar fi sustras ornamente de păr în valoare de 279.000 lei ROL şi că la sesizarea secţiei de Poliţie la locul faptei s-a deplasat reprezentantul acesteia care a încheiat un proces-verbal, iar într-o declaraţie ulterioară chiar reclamantul ar fi recunoscut, implicit, săvârşirea faptei.
S-a considerat că o astfel de faptă este incompatibilă cu calitatea de cadru militar şi că ea se circumscrie abateri prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 400/2004 al M.A.I., privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I.
Au fost înlăturate, ca fiind fără valoare probatorie, declaraţiile martorilor audiaţi de cererea reclamantului, care vizau comportarea sa ireproşabilă de până la data de 28 mai 2005, iar susţinerile reclamantului privind nerespectarea procedurii prevăzute de art. 59 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 360/2002 nu au fost confirmate de probatoriul administrat.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către reclamantul M.E., criticând soluţia instanţei de fond pentru că a fost dată cu cercetarea superficială a situaţiei de fapt, că nu i-a fost asigurat un proces echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O.
Recursul a fost admis, prin Decizia nr. 1201 din 6 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost casată sentinţa şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că situaţia de fapt care a generat trimiterea recurentului-reclamant în faţa Consiliului de judecată şi aplicarea sancţiunii de trecere în rezervă a acestuia nu a fost pe deplin lămurită.
S-a apreciat că recurentul-reclamant şi-a susţinut nevinovăţia constant, iar instanţa de fond, în baza art. 129 alin. (1)-(5) C. proc. civ., trebuia să stăruie în aflarea adevărului, că se impunea audierea nemijlocită, în calitate de martori, a celor ce au făcut constatările evenimentelor petrecute la data de 28 mai 2005.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 1392/CAF/2006.
Au fost audiaţi martorii P.M.M., P.F., P.A. şi C.V.
Prin sentinţa nr. 769 din 8 decembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios-administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului, a fost anulat Ordinul nr. 5/II/4168 din 1 iulie 2005 emis de M.A.I., a fost dispusă reintegrarea reclamantului, cu plata efectivă a drepturilor băneşti aferente, de la data trecerii în rezervă până la reintegrarea efectivă.
S-a reţinut, de către instanţa de fond, că prin Rezoluţia Prim - Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 Bucureşti a fost admisă plângerea reclamantului şi s-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea de furt, schimbând temeiul din art. 10 lit. d) C. proc. civ., în art. 10 lit. a) C. proc. civ.
S-a constatat că Ordinul controlat a fost emis în rambursarea Hotărârii Consiliului de judecat, care este, de asemenea, nelegală şi netemeinică, iar instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea cererii în anulare, poate să cenzureze, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actele şi operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
Faţă de rezoluţia dată de organele de cercetare penală, car au stabilit că nu a existat fapta de furt, se constată că hotărârea consiliului de judecată este greşit.
Nici instanţa de judecată nu a putut concluziona în sensul săvârşirii faptei, pentru că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză sunt contradictorii şi neconcludente.
Temeiurile specificate în ordinul atacat, nu au putut fi reţinute pentru că s-a apreciat că sancţiunea trecerii în rezervă este prea severă pentru că măsurile ce pot fi adoptate erau indicate în art. 92 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, iar cea a trecerii în rezervă era cea mai gravă şi a fost adoptată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs I.S.U.O. al judeţului Dolj, invocându-se ca temei de drept art. 304 alin. (9) şi art. 3041 C. proc. civ., considerându-se că hotărârea este rezultatul unei interpretări greşite a legii şi a probelor administrate în cauză.
Se arată în motivele de recurs că, în mod greşit, s-a apreciat că reclamantul nu a adus grave prejudicii demnităţii şi onoarei militare fiind în concediu de odihnă în momentul producerii evenimentului, iar fapta reclamantului, chiar dacă nu are caracter penal, ea reprezintă o abatere disciplinară, modul în care s-a comportat aducând grave prejudicii demnităţii şi onoarei militare.
Şi M.A.I. a declarat recurs şi critică sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru că chiar dacă fapta nu a existat din punct de vedere penal, acest aspect nu este de natură să înlăture vinovăţia acestuia cu privire la abaterile disciplinare săvârşite.
Prin actul normativ cu caracter intern, Ordinul nr. 400/2004, numai consiliul de judecată poate să aprecieze gravitatea unei abateri săvârşite de către un cadru militar şi prejudiciile aduse demnităţii şi onoarei militare.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Înalta Curte, examinând actele aflate la dosarul cauzei, motivele de recurs invocate, dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursule declarate pentru următoarele considerente:
Prin ordinul contestat, reclamantul a fost trecut în rezervă pentru că ar fi comis abateri grave de la regulamentele şi ordinele militare.
Reclamantul a deţinut funcţia de ofiţer principal I în cadrul serviciilor de prevenire a incendiilor din cadrul I.S.U.O. al judeţului Dolj, iar măsura a fost luată împotriva sa pentru că în ziua de 28 mai 2005 ar fi sustras dintr-un magazin din Bucureşti nişte ornamente de păr în valoare de 279.000 lei ROL.
Prin aceasta s-a considerat că reclamantul a comis grave abateri de la regulamentele şi ordinele militare.
La cererea M.A.I., reclamantul a fost cercetat penal pentru săvârşirea infracţiunii de furt, iar pentru această faptă s-a dispus achitarea reclamantului în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. civ., respectiv că fapta de furt reclamantă nu există.
În aceste condiţii, chiar dacă în motivele de recurs ea este o abatere disciplinară, se constată că aceste susţineri sunt greşite.
Prin Rezoluţia dată de Parchet s-a constatat că nu a existat nici o faptă săvârşită de reclamant, pentru că, în ura administrării probelor, nu s-a putut stabili acest lucru.
În aceste condiţii este grav de dovedit că, totuşi, reclamantul ar fi săvârşit o abatere gravă de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale, care să ducă la măsura trecerii în rezervă.
De altfel, în urma acestei rezoluţii, în conformitate cu prevederile art. 89 alin. (4) din Legea nr. 80/1995, în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitare, cadrele militare cercetate penal vor fi repuse în toate drepturile.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, împotriva unui ofiţer sau cadru militar cercetat puteau fi luate următoarele hotărâri:
- declararea nevinovăţiei;
- declararea vinovăţiei cu menţiunea în activitate;
- declararea vinovăţiei cu propunere de trecere în rezervă.
În cazul reclamantului s-a optat pentru ultima hotărâre, deci, art. 93 din Ordinul nr. 400/2004 al M.A.I., prevede că în luarea hotărârii, Consiliul de judecată nu avea în vedere caracterul şi gravitatea abaterii, împrejurările în care a fost săvârşită, comportarea anterioară a celui judecat şi experienţa de viaţă a acestuia.
Prin urmare, chiar dacă s-ar aprecia că reclamantul a săvârşit o faptă care să fie considerată abatere de la regulamentele militare sau de la alte dispoziţii legale, aceasta, în nici un caz, nu este o abatere gravă.
Susţinerile din motivele de recurs că numai consiliul de judecată poate să aprecieze gravitatea unei abateri sunt nefondate, pentru că instanţa poate să verifice dacă l-a luarea măsurii au fost respectate condiţiile legale.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de I.S.U.O. al judeţului Dolj şi M.A.I., în prezent M.I.R.A., împotriva sentinţei nr. 769 din 8 decembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2222/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2269/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
