ICCJ. Decizia nr. 2271/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2271/2007
Dosar nr. 10381/2/2006
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ reclamanta M.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Ilfov – comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând anularea Hotărârii nr. 20099 din 19 octombrie 2006 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că părinţii săi au fost strămutaţi din judeţul Durastor – Bulgaria urmare Tratatului de la Craiova şi că în mod greşit pârâta i-a respins cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 120 din 17 ianuarie 2007 a admis acţiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 20099 din 19 februarie 2006 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 31 octombrie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că din actele depuse la dosar rezultă că părinţii reclamantei au fost strămutaţi din judeţul Durastor în judeţul Suceava, iar reclamanta s-a născut în această localitate în urma refugiului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut, pe de o parte, că reclamanta nu a făcut dovada începutului şi sfârşitului perioadei de strămutare a părinţilor astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 189/2000, iar pe de altă parte că dispoziţiile Legii nr. 189/2000, privind acordarea drepturilor compensatorii nu se aplică copiilor concepuţi după strămutare, această interpretare rezultând din conţinutul adresei din 31 august 2005 emisă de Ministerul Justiţiei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 31 octombrie 1943 în localitatea Ilisesti, judeţul Suceava, după ce, în cursul anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.
Fiind născut în perioada refugiului familiei sale, intimatul-reclamant a împărtăşit acelaşi statut, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, este lipsit de relevanţă dacă reclamantul era sau nu conceput la data strămutării.
În ceea ce priveşte lipsa probatoriului care să stabilească sfârşitul perioadei persecuţiei, Curtea apreciază că aceasta critică este neîntemeiată întrucât în cauză este vorba despre o strămutare cu caracter definitiv care a urmat încheierii Tratatului dela Craiova între România şi Bulgaria.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, împotriva sentinţei civile nr. 120 din 17 ianuarie2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2269/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2272/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
