ICCJ. Decizia nr. 2316/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2316/2007
Dosar nr.124/64/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Braşov, reclamantul M.A. a chemat în judecată A.N.V., pentru ca Instanţa să dispună obligarea pârâtei la plata integrală a premiului anual corespunzător salariului mediu lunar de bază încasat în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat faptul că în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 reclamantul a activat ca manager public la A.N.V. – D.S.C.V.
A susţinut că, suma în litigiu a fost calculată eronat de pârâtă, cu consecinţa diminuării premiului său anual, sumă care ar fi trebuit să fie proporţională cu salariul mediu lunar de bază încasat în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 în calitate de manager public la A.N.V., în baza art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2006 aprobată prin Legea nr. 417/2006.
Prin sentinţa nr. 20/ F/ CA Curtea de Apel Braşov a dispus declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Braşov, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut faptul că în cauza de faţă se impune aplicarea prevederilor dreptului comun în completare la prevederile Legii nr. 188/1999 privind salarizarea, deoarece reclamantul nu contestă vreo sancţiune sau vreun act de autoritate.
A constatat faptul că petitul acţiunii de faţă, priveşte acordarea premiului anual corespunzător salariului mediu lunar de bază încasat în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 şi nu contestarea unui act de autoritate centrală, situaţie în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.A. criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 911 din Legea nr. 188/1999.
În motivele de recurs se arată că Instanţa de contencios administrativ este competentă să judece cauza, în raport de dispoziţiile Legii nr. 188/1999 şi nu Tribunalul, secţia de asigurări sociale şi litigii de muncă.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând actele şi lucrărilor dosarului vis a vis de dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie retine următoarele:
Cauza de faţă are ca obiect obligarea pârâtei la plata premiului anual corespunzător salariului mediu lunar de bază încasat pe perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006.
Pe această perioadă recurentul - reclamant a avut calitatea de funcţionar public, iar litigiul este în legătură cu raportul de serviciu, acesta determinând aplicarea prevederilor Legii nr. 188/1999.
Prin introducerea art. 911 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa Instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor în care prin lege este stabilită expres competenţa altor Instanţe.
De necontestat că dispoziţiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile C. Muncii, însă numai în măsura în care în lege nu există prevederi exprese.
Aşa fiind în raport de dispoziţiile Legii nr. 188/1999 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 251/2006, se apreciază de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că sentinţa atacată este nelegală, fiind dată cu greşita aplicarea a legii.
Se va admite conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul M.A. şi se va casa sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare la aceleiaşi Instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinţei nr. 20/ F/ CA din 5 februarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii aceleiaşi Instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2239/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2336/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
