ICCJ. Decizia nr. 2395/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2395/2007
Dosar nr. 3768/33/2006
Şedinţa publică din 9 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 februarie 2007 la Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 551 din 13 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 3768/33/2006.
Recurenta a precizat că prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanţii Z.E. şi L.M. au chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.I.C.O.T., solicitând Instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anulare „actului administrativ", respectiv a Rezoluţiei nr. 375/2006 din 19 mai 2006 emisă de Procurorul şef al D.I.C.O.T. - S.T.C. nr. 21/II/2/2006 din 13 aprilie 2006 şi respectiv nr. 19/11/2/2006 din 17 aprilie 2006.
Reclamanţii au mai solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra cutiei de valori închiriată pe numele reclamantului L.M. şi repararea prejudiciului cauzat, reprezentând lipsa de folos a sumei de 81.000 euro pe o perioadă de 4 luni, în sumă de 2000 lei/ lună până la ridicarea sechestrului şi reparaţiei pentru daune morale în sumă de 30.000 lei.
Prin sentinţa nr. 551 din 13 decembrie 2006 Instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a admis în parte acţiunea, anulând rezoluţia emisă la data de 15 mai 2006 de Procurorul şef al D.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a anulat Rezoluţiile nr. 21/II/2/2006 şi nr. 19/11/2/2006 ale Procurorului şef al D.I.C.O.T. – S.T.C., s-au admis plângerile formulate de L.M. şi Z.E. şi s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra cutiei de valori închiriată pe numele lui L.M.
Recurentul a susţinut că hotărârea atacată în cauză este esenţial nelegală şi vădit netemeinică întrucât s-a pronunţat cu încălcarea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi cu încălcarea competenţei altei Instanţe.
Sub acest aspect, se precizează că în mod greşit Instanţa de Fond nu a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reţinând că dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. exclud controlul Instanţelor judecătoreşti române asupra actelor procurorului, altele decât cele de netrimitere sau trimitere în judecată.
De asemenea, Instanţa de Fond în mod greşit a ignorat faptul că sechestrul judiciar ca măsură asiguratorie instituită în temeiul dispoziţiilor C. proc. pen., putea fi atacată potrivit art. 168 C. proc. pen.
S-a mai făcut menţiunea de recurent că potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., plângerea prin care se contestă luarea măsurii asigurătorii se soluţionează în conformitate cu prevederile art. 311 alin. (3) C. proc. civ., nesoluţionând fondul cauzei penale, astfel că nu poate fi decât o încheiere şi este supusă separat recursului, aşa cum se acceptă prin alin. (2) teza a II-a de sub art. 168 C. proc. civ.
În susţinerea recursului se mai arată că Instanţa de contencios administrativ nu putea fi investită decât cu cenzurarea unui raport juridic de drept administrativ născut ca urmare a incidenţei normei juridice asupra unui raport de drept administrativ stabilit între stat şi una sau mai multe persoane fizice sau juridice în vederea ocrotirii unui interes de natură patrimonială şi nu putea să procedeze în mod legal la cenzurarea unui raport juridic de drept procesual penal, cum este cel în cauză, raport juridic stabilit între stat şi infractor.
Se susţine că în mod abuziv şi în dispreţul tuturor normelor de drept, rezoluţiile procurorului, emise într-o cauză penală, au fost cenzurate de Instanţa de contencios care le-a considerat „acte administrative".
Recursul declarat este întemeiat şi va fi admis potrivit art. 312 C. proc. pen., hotărârea atacată fiind lipsită de temei legal şi fiind rezultatul unei încălcări a legii, Instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, Z.E. şi L.M. au solicitat în contencios administrativ anularea rezoluţiilor penale ale procurorului şef al D.I.C.O.T. – S.T.C., dată sub nr. 21/11/2/2006 în 13 aprilie 2006 şi respectiv nr. 19/11/2/2006 din 17 aprilie 2006.
Aceste rezoluţii penale, intimaţii - reclamanţi personal le-au denumit acte administrative.
Totodată, intimaţii au cerut ridicarea sechestrului instituit asupra cutiei de valori indicată pe numele lui L.M., precum şi repararea pagubei cauzate.
Din actele cauzei rezultă cu evidentă că se atacă 2 rezoluţii penale şi un sechestru instituit într-o cauză penală în faţa unei Instanţe de contencios administrativ.
Obiectul acţiunii judiciare potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 nu are nici o legătură cu astfel de acte atacate, acestea nefiind acte administrative, ci acte de procedură penală. Cu privire la aceste acte de procedură penală, atacarea lor se face în condiţiile C. proc. pen., iar nu în condiţiile contenciosului administrativ.
În efectuarea cercetărilor penale, organele de procuratură nu acţionează ca autorităţi administrative astfel încât nici actele emise de acestea nu au caracter administrativ.
Este evident că prin emiterea actelor procesuale atacate în cauză, au fost realizate prerogativele de autoritate judiciară a Ministerului Public conform art. 1 din Legea nr. 303/2004, republicată, ce reglementează activitatea magistraturii ca activitate judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În mod greşit Instanţa de Fond a efectuat „un control judecătoresc" asupra unor acte de procedură penală pentru care se prevede o altă procedură, dar în nici un caz a contenciosului administrativ.
Aşa fiind, soluţia corectă ce trebuie pronunţată de Instanţa de Fond de contencios administrativ era respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 551 din 13 decembrie2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2388/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2499/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
