ICCJ. Decizia nr. 2370/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2370/2007
Dosar nr. 10612/2/2006
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 decembrie 2006, reclamantul S.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.I. anularea Hotărârii nr. 23217 din 6 noiembrie 2006 şi obligarea autorităţii pârâte să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 123 din 17 ianuarie 2007, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului drepturile din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 12 octombrie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul, născut ulterior datei la care tatăl său a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceeaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate, în toată perioada menţionată de lege, fiind o persoană din categoria celor prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.I., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.
Recurenta a susţinut că reclamantul nu a dovedit că a fost strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
A mai arătat recurenta că de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pot beneficia numai acele persoane care au fost născute sau concepute la data strămutării, nu şi copiii concepuţi după strămutare.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
În speţă, în mod corect Instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi are acelaşi statut ca aceştia, întrucât au suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză respectiv: declaraţia cu privire la averea imobiliară a bunicului reclamantului şi acte de stare civilă, declaraţiile martorilor şi copia extrasă de la tabelul cu refugiaţi şi copia actului de naştere al reclamantei.
În consecinţă, soluţia Instanţei fiind temeinică şi legală, recursul este nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.I. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2365/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2371/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
