ICCJ. Decizia nr. 2371/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2371/2007
Dosar nr. 3112/33/2006
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 iunie 2006, reclamanta R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 19949 din 1 iunie 2006 şi recunoaşterea calităţii de refugiat.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 317 din 5 septembrie 2006, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada februarie 1941 – 6 martie 1995 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut în esenţă că din probele administrate în cauză rezultă, fără echivoc, că motivul refugiului reclamantei a fost persecuţia etnică, astfel încât aceasta se încadrează în prevederile art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P.C. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.
Recurenta a susţinut că motivul plecării reclamantei, împreună cu familia sa nu a fost persecuţia etnică, întrucât localitatea de domiciliu nu se afla sub ocupaţie hortistă.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În cauză, din declaraţiile martorilor T.E., D.E. şi L.Ş., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse, rezultă că, s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că, în perioada februarie 1941 – 6 martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord, intimata - reclamantă împreună cu familia, au fost obligaţi să se refugieze din oraşul Mediaş în oraşul Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate asupra populaţiei maghiare din zonă.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinţei nr. 317 din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2370/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2372/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
