ICCJ. Decizia nr. 2372/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2372/2007
Dosar nr. 4859/33/2006
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2006, reclamantul K.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 20531 din 28 august 2006 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 51 din 1 februarie 2007, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 iulie 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că, din probele administrate, rezultă fără echivoc că reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliu în altă localitate din motive etnice.
A mai reţinut Instanţa că nu interesează dacă refugiul a avut loc dintr-o localitate aflată sau nu sub administraţia română într-o localitate aflată sub administraţie străină, atât timp cât s-a dovedit că motivul refugiului sunt persecuţiile etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.C., solicitând admiterea acestuia şi casarea sentinţei atacate.
Recurenta a arătat că localitatea din care s-a mutat reclamantul era liberă, motivul plecării nefiind persecuţia etnică, astfel încât nu se poate face încadrarea în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În cauză, din declaraţiile martorilor B.M., el însuşi beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi N.M. rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că, în perioada 1 iulie 1942 – 6 martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord, intimatul - reclamant a fost nevoit să se refugieze din localitatea Grindeni, judeţul Mureş, în Cluj, ca urmare a persecuţiilor exercitate asupra populaţiei maghiare din zonă.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, Instanţa de Fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinţei nr. 51 din 1 februarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2371/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2378/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
