ICCJ. Decizia nr. 2386/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2386/2007
Dosar nr. 15304/2/2005
Şedinţa publică din 9 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.M. a chemat în judecată C.P.M.B. solicitând Instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 14785/166 din 15 aprilie 2005 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, a suferit aceleaşi persecuţii pe criterii etnice ca şi ascendenţii săi, strămutaţi din Bulgaria în România.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3243 din 29 noiembrie 2006 a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea Hotărârii nr. 14785/166 din 15 aprilie 2005 şi obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 28 octombrie 1943 - 6 martie 1946, începând cu data de 1 martie 2005.
Pentru a pronunţa o astfel de sentinţă, Instanţa a reţinut că, reclamanta s-a născut într-adevăr ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, dar a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate asupra lor.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs C.P.M.B.
Recurenta a susţinut în esenţă că, reclamanta s-a născut pe teritoriul României în comuna Beidaud judeţul Constanţa, nu a părăsit niciodată teritoriul ţării, astfel încât nu poate face şi nici nu a făcut dovada persecuţiei etnice invocate.
S-a mai susţinut şi că, Tratatul de la Craiova încheiat la data de 7 septembrie 1940 între România şi Bulgaria prevedea că, într-un termen de 3 luni, cu începere de la schimbul instrumentelor de ratificare ale acestui tratat se va proceda la schimbul obligatoriu de populaţii astfel ca „strămutat" nu poate fi decât acela care, la data semnării Tratatului de la Craiova, avea domiciliul pe teritoriul judeţelor menţionate în Tratat.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a Ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că, reclamanta s-a născut în comuna Beidaud, judeţul Constanţa, deci pe teritoriul României, la data de 28 octombrie 1943, după ce părinţii acestea au fost obligaţi să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care, au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori, au fost strămutaţi din motive etnice şi au suportat astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul Româno - Bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că, actul normativ prin care s-au acordat drepturi compensatorii nu cuprinde nici o limitare în această privinţă.
Rezultă aşadar, că soluţia pronunţată de Instanţa de Fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 3243 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 2385/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2389/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
---|