ICCJ. Decizia nr. 2553/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2553/2007
Dosar nr. 2995/44/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 ianuarie 2006, reclamantul C.C.D., prin curator C.R., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.S.E.P.H.A. şi D.G.A.S.P.C.G., anularea deciziei privind încadrarea sa în gradul de handicap II, fără drept de însoţitor şi a perioadei de valabilitate de 12 luni.
În motivarea acţiunii, curatorul reclamantului a arătat că boala handicapantă de care suferă fiul său este ireversibilă şi că, faţă de severitatea diagnosticului, se impunea conferirea dreptului de a avea însoţitor, aşa cum, de altfel, beneficiase în trecut.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 132 din 6 noiembrie 2006, a admis acţiunea şi a modificat Decizia nr. 4021 din 22 noiembrie 2006 emisă de C.S.E.P.H.A., în sensul celor stabilite prin raportul de expertiză medico - legală din 20 septembrie 2006, care face parte integrantă din sentinţă.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada existenţei dreptului său protejat de lege, întrucât acesta suferă de boli handicapante, cu posibilitatea de agravare, pe care le-a avut din copilărie, iar diagnosticul său iniţial nu s-a modificat, aşa cum rezultă din expertiza medicală pe care Curtea de Apel şi-a însuşit-o în totalitate.
Împotriva sus - menţionatei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, atât pârâta C.S.E.P.H.A., cât şi pârâta D.G.A.S.P.C.G.
Prima recurentă a susţinut, în esenţă, că atât Decizia nr. 106 din 21 decembrie 2005 emisă de Comisia Superioară, cât şi certificatul din 22 noiembrie 2005 emis de Direcţia Judeţeană Galaţi, au fost legal emise, întrucât intimatul - reclamant are diagnosticul retard mintal mediu (QI=39), pe fond encefalopat cu hidrocefalie, ceea ce îl încadrează în gradul 2 oligofrenie şi în gradul 2 de handicap, potrivit criteriilor stabilite în Cap. I pct. 5 lit. b) din Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 726/2002.
În recursul său, cea de-a doua recurentă a arătat că prin raportul de expertiză medicală judiciară nu se poate modifica încadrarea reclamantului într-un grad de handicap, acesta fiind atributul autorităţilor recurente, potrivit Legii nr. 519/2002.
De asemenea, s-a menţionat că Instanţa de Fond a anulat în mod greşit certificatul din 22 noiembrie 2005, în loc să menţioneze Decizia nr. 106 din 21 decembrie 2005.
Recursurile se vor admite în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin certificatul din 22 noiembrie 2005 emis de D.G.A.S.P.C.G. (C.E.P.H.A.) s-a stabilit încadrarea intimatului - reclamant C.C.D. în gradul 2 de handicap, cu termen de valabilitate de 12 luni şi data de revizuire 22 noiembrie 2006.
Nemulţumit de această încadrare, intimatul - reclamant, prin curator, a formulat contestaţie împotriva certificatului menţionat, la C.S.E.P.H.A., care, prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 106 din 21 decembrie 2005, a stabilit aceeaşi încadrare în gradul 2 de handicap, cu acelaşi termen de valabilitate şi aceeaşi dată de revizuire ca şi în certificatul contestat.
Prin acţiunea formulată, intimatul - reclamant, prin curator, a solicitat anularea acestei din urmă Decizii de încadrare în grad de handicap, nr. 106 din 21 decembrie 2005 emisă de Comisia Superioară.
Din analiza dispozitivului sentinţei atacate, se constată că, Instanţa de Fond, denumindu-l în mod greşit decizie s-a pronunţat de fapt asupra certificatului de handicap şi nu asupra deciziei contestate.
Având în vedere acest aspect, şi pentru a nu frustra părţile de o cale de atac, urmează ca, în temeiul prevederilor art. 313 C. proc. civ., recursurile să fie admise, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi Instanţă, pentru a se pronunţa asupra Deciziei nr. 106 din 21 decembrie 2005 emisă de C.S.E.P.H.A.
În raport cu dezlegarea dată recursurilor, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs privind fondul cauzei, acestea urmând a fi analizate la rejudecare, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele D.G.A.S.P.C.G. şi C.S.E.P.H.A. împotriva sentinţei civile nr. 132 din 6 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2550/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2555/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
