ICCJ. Decizia nr. 2555/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2555/2007
Dosar nr. 98/45/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 noiembrie 2006, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C. (în prezent M.E.C.T.), anularea actului din 9 noiembrie 2006, prin care pârâtul l-a înştiinţat că i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a diplomei sale de doctor în drept, eliberată de C.N.A.A.R.M., recunoaşterea dreptului său, constând în eliberarea atestatului privind recunoaşterea titlului de doctor în drept, obligarea pârâtului la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 23 iunie 2005, a obţinut diploma, prin care C.N.A.A.R.M. i-a conferit gradul ştiinţific de doctor în drept, însă prin actul contestat, emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 39/1999 şi ale Legii nr. 590/2003, pârâtul i-a respins cererea de recunoaştere şi echivalare a diplomei de doctor în drept cu titlul corespunzător din învăţământul românesc.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 23/ CA din 19 ianuarie2007, a respins acţiunea, ca prematură.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut, în esenţă, că actul contestat nu are valoarea unui act administrativ de autoritate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind emis ordinul care, potrivit art. 17 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006, reprezintă actul final al procedurii administrative prealabile, susceptibil de a fi atacat pe calea acţiunii de contencios administrativ.
Împotriva sus - menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât Instanţa de Fond a interpretat eronat actele depuse şi probele administrate. Se critică hotărârea judecătorească pentru că Instanţa Curţii de Apel a respins acţiunea sa ca fiind prematură, când de fapt această excepţie este neîntemeiată în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi de art. 17 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 invocate de Instanţă.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurentul - reclamant a solicitat anularea rezoluţiei din 9 decembrie 2006.
Corect prima Instanţă a statuat că această cerere a fost promovată prematur, întrucât nu s-a finalizat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile prevăzute de Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006.
Acest ordin a fost aprobat în baza Legii nr. 84/1995, iar în Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea C.N.A.T.D.E.C.U. se stabileşte că privitor la activitatea de recunoaştere, echivalare a tuturor diplomelor, certificatelor, propunerile aparţin Consiliului de atestare care le înaintează pentru a fi promovate prin Ordin al Ministrului.
Prin urmare, această procedură la care face referire recurentul - reclamant, se finalizează printr-un Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, ceea ce în speţă nu există.
Prin urmare, ne aflăm în plină procedură administrativ, care nu s-a încheiat, printr-un act final, ci în litigiu se contestă doar un act premergător, care nu are valoarea actului administrativ, astfel cum este el definit de Legea nr. 554/2004.
Actul la care se face referire în acţiunea iniţială fiind un act preparator, are valoarea unei propuneri şi nu a unui act administrativ de autoritate care naşte, modifică ori stinge raporturi juridice de sine stătătoare.
Instanţa fondului a reţinut corect că până când contestaţia nu se va soluţiona în condiţiile art. 17 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006, nu se poate păşi la cercetarea fondului pricinii, întrucât acţiunea este prematură în faţa Instanţei de judecată, actul dedus judecăţii neavând valoarea unui act administrativ de autoritate conform dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precizează că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.D., conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva sentinţei civile nr. 23/ CA din 19 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2553/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2557/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
