ICCJ. Decizia nr. 2560/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2560/2007
Dosar nr. 5554/221/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În cadrul acţiunii ce formează obiectul Dosarului nr. 5554/221/2006 al Judecătoriei Deva, CN C.F.C.F.R. SA Bucureşti, S.R.C.F. Timişoara, a invocat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Oraşul Simeria prin primar, excepţia de nelegalitate a prevederilor pct. 344, din Anexa 13 a HG nr. 1352/2001.
Reclamanta a susţinut că, prin actul contestat, s-au încălcat dispoziţiile art. 41 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, ale art. 481 C. civ. şi ale art. 1 alin. (1) din Primul Protocol Adiţional la C.E.D.O., stabilindu-se că stadionul de fotbal din Simeria face parte din domeniul Oraşului Simeria, ceea ce echivalează cu o expropriere abuzivă, inclusiv actele administrative ale autorităţilor locale fiind nelegal întocmite.
Prin încheierea de şedinţă de la 8 ianuarie 2007, Judecătoria Deva a dispus sesizarea Curţii de Apel Alba Iulia cu soluţionarea excepţiei menţionate.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 17 din 16 februarie 2007, a admis excepţia inadmisibilităţi excepţiei de nelegalitate invocată şi a respins, ca inadmisibilă, această excepţie.
Instanţa a reţinută ca soluţia adoptată se impune, întrucât anexa 13 a HG nr. 1352/2001 are caracterul unui act administrativ unilateral individual, care, fiind emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, nu mai poate fi atacat pe calea excepţiei de nelegalitate potrivit art. 4 alin. (2) din legea specificată.
Împotriva sus - menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta CN C.F.C.F.R. SA Bucureşti, S.R.C.F. Timişoara, criticând-o ca nelegală, întrucât au fost greşit interpretate dispoziţiile HG nr. 1352/2001, act normativ administrativ.
Conform art. 27 din Legea nr. 554/2004, cauzele aflate pe rolul Instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să se judece conform legii aplicabile la momentul sesizării. Se apreciază că în raport de acest text, excepţia de nelegalitate este admisibilă pentru că a fost ridicată într-un dosar formulat după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Se mai apreciază în recurs că Instanţa fondului a făcut o confuzie raportând motivele de fond ale emiterii HG nr. 1352/2001 la Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerentele:
În speţă, Guvernul României a invocat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate ridicată de recurenta - reclamantă, întrucât actul contestat a fost adoptat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Prin această Hotărâre de Guvern s-a dispus atestarea apartenenţei la domeniul public a bunurilor cuprinse în anexele 1-70. Anexa 13 a HG nr. 1352/2001, are fără putinţă de tăgadă caracterul unui act administrativ unilateral individual şi a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Actul administrativ în litigiu a fost emis în anul 2001, iar Legea contenciosului administrativ a intrat în vigoare la 7 ianuarie 2005, excepţia de nelegalitate invocată nu poate fi soluţionată conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât astfel cum corect a reţinut Instanţa de Fond, legea civilă nu retroactivează.
Desigur, recurenta - reclamantă se putea prevala de dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii actului în discuţie care erau cele ale Legii nr. 29/1990 şi nu ale Legii nr. 554/2004.
Prin urmare excepţia de nelegalitate invocată în acest litigiu se poate aplica doar actelor administrative emise după intrarea în vigoare a noii legi, întrucât aşa cum am arătat, actul administrativ contestat este adoptat anterior anului 2005.
Aşa fiind, este inadmisibilă excepţia de nelegalitate formulată în cadrul unor acţiuni introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 privitor la acte administrative unilaterale, emise anterior acestei legi.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de CN C.F.C.F.R. SA Bucureşti, S.R.C.F. Timişoara, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de CN C.F.C.F.R. SA Bucureşti, S.R.C.F. Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 17 din 16 februarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2557/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2562/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
