ICCJ. Decizia nr. 2633/2007. Contencios. Anulare acte emise de BNR. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2633/2007
Dosar nr. 12754/1/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 4 septembrie 2006 reclamantul S.D.D. a solicitat anularea Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 emisă de C.A. al B.N.R., prin care în mod neîntemeiat i-a fost respinsă contestaţia împotriva Ordinului nr. 30 din 16 iunie 2006 emis de Prim - Viceguvernatorul B.N.R.
În motivarea plângerii reclamantul arată că are calitatea de vicepreşedinte al C.C.Ş.P., iar prin ordinul menţionat a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 12330 RON, reprezentând cuantumul a 6 salarii medii brute de încadrare/ organizaţie, ale conducătorilor, aferente lunii februarie 2006.
Se arată că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa nerespectarea art. 26 alin. (1) din Normele de creditare, deoarece evaluarea bonităţii solicitantului de credit şi pregătirea documentaţiei care stă la baza acordării creditelor şi contractelor de credit se întocmesc de către salariaţii biroului de creditare, respectiv U.V. şi N.C.
În acest domeniu, arată reclamantul, abaterile constatate sunt minore, în sensul că numai în cazul a patru debitori din totalul de 853 beneficiari de credite s-a constatat depăşirea nivelului de 30% din veniturile nete ale solicitantului şi familiei sale, în ceea ce priveşte rata stabilită, depăşirile fiind nesemnificative şi nefiind aduse prejudicii instituţiei de credit.
De asemenea, aceeaşi salariaţi sunt responsabili pentru nerespectarea art. 36 din Norme, în sensul că în cazul a doi debitori în referatele de creditare nu s-au înscris veniturile solicitanţilor rezultate din adeverinţele de venit, ci alte valori, preluate din cererile de credite.
Se precizează că în toate cazurile menţionate, debitorii au restituit la timp sau chiar anticipat, creditele acordate, nefiind aduse prejudicii instituţiei.
De asemenea, în privinţa garanţiilor asigurătorii prevăzute de art. 48 şi a formelor de garantare prevăzute de art. 49, abaterile constatate sunt minore, referindu-se la un procent infim de debitori, iar responsabilitatea revine anumitor salariaţi, conform fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al C.C.Ş.P.
Se menţionează şi împrejurarea că unele nereguli constatate în evidenţa contabilă, în privinţa înregistrării unor operaţiuni datează din perioada 2003 - 2004, când conducerea unităţii revenea altor persoane, respectiv B.D. - preşedinte şi A.R. - contabil şef.
Reclamantul citează, în susţinerea acţiunii sale şi concluziile Raportului întocmit de auditorul financiar SC V.M.D.E.A. SRL Paşcani privind verificările efectuate în anul 2005, care şi-a exprimat „opinia generală care constă în faptul că în cooperativa de credit nu s-au semnalat aspecte negative semnificative şi activitatea se desfăşoară în conformitate cu normele în vigoare, neexistând situaţi de încălcare a legislaţiei care să conducă la riscuri majore".
Pârâta B.N.R. a formulat întâmpinare, invocând în principal excepţia nulităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 302 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamant împotriva Hotărârii C.A. al B.N.R. nr. 19 din 10 august 2006.
Pârâta - intimată susţine că plângerea formulată de reclamant este, de fapt, un recurs la o hotărâre a C.A. al B.N.R. în calitate de organ jurisdicţional, întemeiat pe dispoziţiile art. 202 din OUG nr. 97/2002 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată şi modificată prin Legea nr. 200/2002; acest recurs trebuia depus la organul emitent al hotărârii atacate, iar nu direct la Instanţa de Recurs - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar potrivit art. 302 C. proc. civ., sancţiunea neîndeplinirii acestei obligaţii o constituie nulitatea recursului.
Această excepţie urmează a fi respinsă de Instanţă, deoarece dispoziţiile art. 302 C. proc. civ. se referă exclusiv la recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti şi nu pot fi extinse la hotărârile pronunţate de organele administrativ - jurisdicţionale, astfel cum este cazul hotărârii pronunţate de C.A. al B.N.R. cu privire la contestaţiile împotriva unor acte de sancţionare.
Pe fond, intimata arată că apărările formulate de recurent sunt nerelevante, acesta necontestând faptele constatate prin Raportul de supraveghere din 17 martie 2006, care a stat la baza sancţionării sale, ci susţinând, fără temei legal, că întreaga responsabilitate pentru neregulile constatate revine salariaţilor biroului de creditare, conform fişei postului şi Regulamentului intern al cooperativei.
De asemenea, intimata precizează că rambursarea anticipată a unora din creditele la care s-au constatat deficienţe nu îl exonerează de răspundere pe recurent.
În dovedirea şi, respectiv, combaterea recursului s-au depus în copie actul administrativ atacat, Norme privind clasificarea creditelor şi plasamentelor emise de C.C.C. şi Norme privind acordarea de credite membrilor cooperatori, Regulament de organizare şi funcţionare a C.C.Ş.P., Raport al Auditorului financiar independent asupra situaţiilor financiare la data de 31 decembrie 2005 în conformitate cu Ordinul M.F.P. nr. 94/2001, întocmit de SC V.M.D.E.A. SRL Paşcani, fişa postului salariaţilor, Plan de măsuri privind remedierea deficienţelor constatate de organul de control şi consemnate în Raportul de Supraveghere al B.N.R., precum şi Nota de sinteză privind activitatea de supraveghere la A.C.I. şi cooperativele arondate, întocmită de S.I. a B.N.R., Raport de Supraveghere din 17 martie 2006 şi Ordinul Prim - Viceguvernatorului B.N.R. nr. 30 din 16 iunie 2006.
Analizând actele depuse şi susţinerile părţilor, Înalta Curte constată că recursul împotriva Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 emisă de C.A. al B.N.R. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 22 pct. 2 din Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a cooperativei de credit, vicepreşedintele cooperativei are următoarele atribuţii:
- angajează unitatea în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice în limita delegării primite din partea consiliului de administraţie;
- răspunde de aducerea la îndeplinire, în spiritul legii, a hotărârilor consiliului de administraţie;
- coordonează, îndrumă şi controlează activitatea compartimentelor din subordinea sa, conform organigramei;
- execută orice alte sarcini stabilite de consiliul de administraţie al cooperativei de credit, în limita prevederilor legale.
Totodată, potrivit art. 189 din OUG nr. 97/2000, în situaţia în care B.N.R. constată că o organizaţie cooperatistă de credit şi/ sau oricare din administratorii, conducătorii, cenzorii sau, după caz, auditorul financiar al acesteia se fac vinovaţi de încălcarea unei prevederi a ordonanţei de urgenţă ori a reglementărilor emise de B.N.R. sau, după caz, de casa centrală în aplicarea ordonanţei de urgenţă a B.N.R., poate aplica sancţiunile prevăzute în această ordonanţă.
În consecinţă, S.D.D., în calitatea de vicepreşedinte al C.C.Ş.P., calitate pe care a dobândit-o la 18 august 2004, răspunde pentru contractele de credit şi actele încheiate de cooperativă ulterior datei menţionate, întrucât angajează unitatea în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice şi controlează activitatea compartimentelor din subordine.
Totodată, din dispoziţiile legale amintite rezultă că răspunderea conducătorilor cooperativei nu este condiţionată de producerea unui prejudiciu material în patrimoniul cooperativei, fiind o condiţie suficientă constatarea încălcării unor norme care reglementează respectiva activitate.
Astfel, în calitate de conducător, vicepreşedinte al cooperativei, în temeiul dispoziţiilor din Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a cooperativei de credit, recurentul participă direct la activitatea de aprobare a dosarelor de credit, fiind membru de drept al Comitetului de credite, garanţii şi risc, aflat în subordinea C.A., cu competenţe prevăzute în Normele C.C.C. privind acordarea de credite membrilor cooperatori, aprobate în iunie 2005.
Împrejurarea că unele contracte în derularea cărora s-au identificat nereguli au fost încheiate anterior exercitării funcţiei de vicepreşedinte de către recurent nu îl exonerează pe acesta de răspundere pentru unele măsuri ulterioare, legate de consemnarea şi valorificarea drepturilor izvorâte din acel contract; în acest context, în mod corect B.N.R. a reţinut situaţia celor 8 contracte de credit, investite cu formulă executorie, în cazul cărora evidenţierea în contabilitate a creditelor şi dobânzilor aferente s-a făcut cu întârziere.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorilor, astfel că nu poate fi reţinută responsabilitatea exclusivă a contabilului şef pentru repartizarea profitului brut la rezerva legală, astfel cum susţine recurentul.
Faţă de argumentele şi probele prezentate de recurent, Înalta Curte constată că acesta nu dovedeşte o situaţie de fapt diferită de cea reţinută de organele de control ale B.N.R. cu ocazia efectuării acţiunii de supraveghere prin inspecţie, existenţa unui număr relativ mare de abateri în activitatea cooperativei justificând aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) lit. c) din OUG nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002. De asemenea, în legătură cu individualizarea sancţiunii s-a avut în vedere de către B.N.R. că unele deficienţe în activitatea C.C.Ş.P. fuseseră semnalate şi la controale anterioare, astfel cum rezultă din Nota de sinteză privind activitatea de supraveghere la A.C.I. şi cooperativele arondate.
Pentru considerentele menţionate, recursul formulat împotriva Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 emisă de C.A. al B.N.R., în temeiul art. 202 din OUG nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002, urmează a fi respins ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală atât în ceea ce priveşte abaterile reţinute, cât şi individualizarea sancţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de S.D.D., împotriva Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 a C.A. al B.N.R., ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2631/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2636/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
