ICCJ. Decizia nr. 2636/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2636/2007
Dosar nr. 6522/2/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R. obligarea acestuia la publicarea în M. Of. al României a certificatului de revoluţionar din 30 mai 1993.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că după promulgarea Legii 42/1990 a primit certificatul de revoluţionar emis la data de 30 mai 1993 de comisia parlamentară pentru aplicarea legii menţionate, iar la momentul respectiv îi revenea obligativitatea publicării lui, în M. Of. al României, S.S.V.R., actualmente S.S.P.R., obligaţie nerespectată de această instituţie.
A mai arătat că această situaţie l-a pus în imposibilitatea de a obţine Brevetul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, întâmpinând dificultăţi şi la preschimbarea certificatului de revoluţionar, prevăzută de Legea 341/2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia tardivităţii introducerii cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 5 din 8 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.S., invocând în faţa Instanţei de Recurs nulitatea sentinţei atacate faţă de aspectul că soluţia pronunţată şi motivarea acesteia nu au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată.
Recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că, deşi recursul nu a fost motivat în termenul legal, nu se poate reţine nulitatea acestuia, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul că motivul de recurs formulat verbal la primul termen de judecată se încadrează în categoria celor de ordine publică, putând fi invocat oricând pe parcursul judecării cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 alin. (1) punctul 7 C. proc. civ. „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere ... când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Acest motiv de recurs are la bază dispoziţiile art. 261 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., care prevăd că „Hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde: (...) motivele de fapt şi de drept care au format convingerea Instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Examinând conţinutul sentinţei atacate, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că motivele de fapt şi de drept reţinute de Instanţa de Fond în pronunţarea soluţiei sunt străine de natura pricinii dedusă judecăţii.
Astfel, prima Instanţă a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată arătând în mod greşit că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la preschimbarea certificatului de revoluţionar şi nu obligarea la publicarea în M. Of. a acestui act, cum s-a cerut în petitul acţiunii. Pe baza acestei ipoteze de fapt reţinută eronat, Instanţa de Fond a reţinut în considerente aspecte care nu au fost invocate de nici una dintre părţi pe parcursul judecării cauzei şi nici nu au fost ridicate din oficiu de Instanţă, cum sunt excepţia de conexitate, de inadmisibilitate şi de prematuritate, pronunţându-se asupra acestora. Pe de altă parte, Instanţa de Fond nu a făcut referire şi nu a soluţionat excepţiile invocate în speţă de către pârât şi anume excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia tardivităţii introducerii cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi nu a analizat pe fond cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, respingând acţiunea ca inadmisibilă în baza unei excepţii neinvocată în speţă şi fără a fi pusă în discuţia părţilor.
În această situaţie, este evident că reclamantului i s-a produs o vătămare în sens procesual, acesta fiind în imposibilitate să ia cunoştinţă de considerentele care au format convingerea judecătorului în soluţionarea cauzei, iar Înalta Curte, ca Instanţă de Recurs, nu poate controla şi cenzura legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, fără a cerceta motivele de fapt şi de drept reale avute în vedere de Instanţa de Fond şi care au legătură cu fondul cauzei.
Faţă de argumentele expuse, în vederea justei soluţionări a cauzei prin stabilirea corectă a situaţiei de fapt dedusă judecăţii precum şi a legii aplicabile şi pentru soluţionarea tuturor aspectelor procedurale invocate de părţi, în temeiul art. 312 alin. (1), art. 313 şi art. 315 alin. (1) C. proc. civ. admite recursul, casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.S., împotriva sentinţei civile nr. 5 din 8 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2633/2007. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 2637/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
