ICCJ. Decizia nr. 2637/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2637/2007
Dosar nr.7394/2/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 558 din 21 februarie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii M.S. şi Z.A. în contradictoriu cu pârâtul O.R.A.
În motivarea sentinţei se retine că reclamanţii au solicitat anularea actului administrativ nr. 2133 din 8 martie 2006 cu obligarea pârâtului să avizeze adopţia minorei L.M., iar în caz de refuz hotărârea să ţină loc de act legal de avizare. La termenul din 6 decembrie 2006 reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului de a reprimi cererea şi documentaţia de adopţie şi de a o transmite Instanţei competente de a dispune asupra adopţiei.
S-a stabilit că Adresa nr. 2133 din 8 martie 2006 a O.R.A. nu întruneşte condiţiile cerute de art. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru a fi calificată ca act administrativ, întrucât nu a produs efecte juridice, nu a creat, modificat sau stins raporturi juridice, ci reprezintă o simplă comunicare, ce stă la baza restituirii către reclamanţi a documentaţiei depuse, ca urmare a faptului că la 1 ianuarie 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei. Potrivit acestei legi adopţia internaţională a unui copil cu domiciliul în România a fost permisă numai în situaţia în care persoana care dorea să adopte avea calitatea de bunic al copilului în cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii M.S. şi Z.A., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 554/2004.
În acest sens, recurenţii arată că Adresa nr. 2133 din 8 martie 2006 întruneşte caracteristicile unui act administrativ, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât cuprinde refuzul nejustificat al intimatului - pârât de a înregistra cererea şi de a o transmite Instanţei competente, împreună cu documentaţia de adopţie, conform art. 40, 43, 44, 45 şi 46 din Legea nr. 274/2004.
Se precizează şi faptul că Instanţa de Fond a ignorat existenţa drepturilor subiective încălcate prin actul atacat, respectiv interesul copilului aflat în dificultate şi dreptul solicitanţilor de a forma o familie cu copiii adoptaţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect Instanţa de Fond a reţinut că Adresa nr. 2133 din 8 martie 2006 nu constituie un act administrativ, ci o simplă comunicare, prin care cetăţenii italieni erau informaţi asupra situaţiei copilului solicitat spre adopţie şi despre cadrul legislativ în materia adopţiei.
Totodată, în ceea ce priveşte caracterul nejustificat al refuzului pârâtei - intimate de a înainta cerere de adopţie Instanţei competente, reclamanţii nu au dovedit, pe de o parte, existenţa acestei obligaţii a autorităţii, iar pe de altă parte nu au dovedit existenţa dreptului subiectiv vătămat, deoarece potrivit art. 39 din Legea nr. 273/2004 solicitantul care formulează o cerere de adopţie trebuie să aibă calitatea de bunic în raport cu copilul pe care doreşte să îl adopte, condiţie ce nu este îndeplinită în speţă.
Pentru considerentele menţionate, în mod corect Instanţa de Fond a respins acţiunea reclamanţilor, nefiind întrunite condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind existenţa dreptului subiectiv vătămat şi a unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii.
În temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 34 pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.S. şi Z.A., împotriva sentinţei civile nr. 558 din 21 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2636/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2638/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
