ICCJ. Decizia nr. 862/2007. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 862/2007
Dosar nr. 12803/1/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 septembrie 2006, contestatorul I.Ş.C. a solicitat anularea Deciziei nr. 4828 din 10 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1615/2005, în contradictoriu cu intimaţii B.D. şi U.N.B.R. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că pronunţând Decizia contestată, prin care i-a fost respins recursul împotriva sentinţei nr. 137 din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, Instanţa nu a cercetat din eroare motivul nr. 4 din cererea de recurs, referitor la vechimea în munca juridică.
În acest sens, contestatorul a arătat că Instanţa nu a cercetat susţinerile referitoare la incidenţa prevederilor Decretului nr. 546/1972 privind recunoaşterea vechimii în munca juridică a absolvenţilor cu diplomă ai facultăţilor de drept care ocupă funcţii în sistemul organelor puterii şi administraţiei de stat; perioada 17 martie 1997 - 26 februarie 1999, când a avut contractul de muncă anulat printr-o Decizie cu nr. 220/R/1999 a Curţii de Apel Piteşti şi când a continuat să desfăşoare activităţi specifice profesiei de jurist în baza unor convenţii civile încheiate în temeiul Legii nr. 85/1993; convenţia civilă încheiată cu SC A.I.T. SA, înregistrată la camera de muncă, convenţie care poate acoperi perioada necesară pentru îndeplinirea condiţiilor de vechime în muncă juridică; efectele juridice ale Deciziei nr. 513/2006, prin care Curtea Constituţională a stabilit că prevederile art. 161 din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituţionale.
Contestatorul şi-a întemeiat în drept cererea pe prevederile art. 318 C. proc. civ. şi a solicitat anularea deciziei contestate şi stabilirea unui termen în vederea judecării recursului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15 noiembrie 2006, intimata U.N.B.R. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca neîntemeiată. În dezvoltarea apărărilor sale, intimata a arătat că în considerentele deciziei contestate s-a reţinut inexistenţa vechimii minime în munca juridică necesară pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, în raport cu care hotărârea primei Instanţe este legală şi temeinică.
În consecinţă, nu există o omisiune de cercetare a unui motiv de recurs, în sensul art. 318 C. proc. civ. în situaţia în care contestaţia în anulare ar fi admisă în principiu, intimata a solicitat ca motivul de recurs a cărui necercetare a fost invocată să fie respins, arătând că pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, calitatea de consilier juridic sau jurisconsult nu poate fi asimilată cu aceea de ofiţer M.A.N., sau de parte într-un contract de prestări de servicii juridice.
B.D. a formulat, de asemenea, o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, arătând că motivele invocate de contestator nu se încadrează în prevederile art. 318 C. proc. civ., ci se referă la aspecte de netemeinicie şi de apreciere a probelor administrate.
Au fost ataşate Dosarele nr. 1615/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. H71/A/2004 al Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Analizând conţinutul deciziei contestate, în raport cu motivele invocate în cererea de recurs şi cu prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., pe care s-a întemeiat contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că această cale de atac de retractare este întemeiată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile Instanţelor de Recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când Instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin sentinţa nr. 137 din 1 aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. H71/A/2004, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea prin care reclamantul I.Ş.C. a solicitat anularea Deciziilor nr. 1367/2003 şi nr. 9074/2003, emise de Comisia Permanentă a U.A.R. şi respectiv de U.A.R. şi obligarea pârâţilor să-i aprobe cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
La punctul 4 din recursul formulat împotriva sentinţei menţionate, referindu-se la condiţiile de vechime în activitatea juridică, recurentul – reclamant, contestator, în cauza de faţă, a arătat că Instanţa de Fond nu a ţinut seama de dispoziţiile Decretului nr. 546/1972, potrivit cărora perioada 1975 - 1990, desfăşurată în cadrul M.I., este recunoscută ca vechime în funcţii juridice.
În dezvoltarea aceluiaşi motiv de recurs, contestatorul a mai arătat că Instanţa de Fond a interpretat greşit proba cu înscrisuri administrată în cauză şi a făcut distincţii pe care Legea nr. 51/1995 nu le face cu privire la modurile prin care se dobândeşte vechimea în munca juridică.
Din considerentele deciziei contestate, rezultă că Instanţa de Recurs a analizat minuţios primele trei motive de recurs care se refereau la respectarea procedurii de soluţionare a cererilor de primire în profesie cu scutire de examen şi la legalitatea actelor şi operaţiunilor premergătoare actelor administrative de autoritate atacate, dar nu a examinat deloc critica privind încălcarea prevederilor Decretului nr. 546/1972 şi valoarea probatorie a documentelor depuse la dosar de către contestator pentru stabilirea vechimii în munca juridică.
Singurele menţiuni privind, inexistenţa vechimii minime necesare în munca juridică sau neîndeplinirea condiţiei legale de vechime în funcţii juridice, sunt făcute în contextul referirilor la conţinutul adresei din 9 mai 2003, prin care B.D. i-a comunicat contestatorului avizul său nefavorabil şi al raportului întocmit de avocatul raportor, în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de primire în profesie, fără o proprie analiză a Instanţei de control judiciar, care să răspundă argumentelor de fapt şi de drept invocate de recurent.
În consecinţă, constatând întemeiat motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, potrivit art. 320 C. proc. civ., va anula Decizia contestaţiei şi va fixa un termen pentru judecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.Ş.C. împotriva Deciziei nr. 4828 din 11 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Anulează Decizia atacată şi fixează termen pentru judecarea recursului la 20 aprilie 2007, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2641/2007. Contencios. Obligaţia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 916/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
