ICCJ. Decizia nr. 2665/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2665/2007
Dosar nr. 5795/2/2006
Şedinţa publică din 24 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 iunie 2006, reclamantul P.N.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să fie obligată puterea administrativă să răspundă pentru nefuncţionalitatea unor instituţii aflate în subordinea sa şi anume: Prefectura Mureş, I.S.C., D.S.P. din cadrul M.S., Parchetul Târgu Mureş, I.J.P.D., Tribunalul Dolj şi să dispună măsuri ferme de eradicare a „portiţelor prielnice perpetuării relaţiilor de producţie de tip comunist" pe care le conţine Legea nr. 114/1996.
Ulterior reclamantul şi-a precizat cererea în sensul că obiectul acesteia nu este „anulare act administrativ", cum se specifică în citaţia pe care a primit-o, ci obligarea pârâtului de a răspunde efectiv, în legătură cu nefuncţionalitatea instituţiilor din subordine şi obligarea acestuia la 100.000 RON despăgubiri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2979 din 15 noiembrie 2006, a respins cererea reclamantului, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând judecarea pe fond a cauzei, în condiţiile art. 312 alin. (4) C. proc. civ.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (4) C. proc. civ., recurentul a susţinut că: pe dovada de comunicare a sentinţei nu a fost aplicată ştampila Instanţei, sentinţa ataşată comunicării nu era semnată şi nici nu avea înscrisă menţiunea „conform cu originalul", pârâtul nu a depus întâmpinarea în termen şi totuşi Instanţa a luat în considerare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată pe această cale, sentinţa nu se referă la toate actele şi probele dosarului, la termenul din 20 septembrie 2006, nici una din părţi nu a cerut amânarea judecării cauzei şi totuşi s-a acordat un nou termen, Instanţa nu a aplicat prevederile art. 215 C. proc. civ.
Prin precizările depuse la 15 martie 2007, recurentul a arătat că pe citaţia primită s-a scris greşit obiectul cauzei, anexând, totodată, un set de înscrisuri pe care le consideră utile soluţionării cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 alin. (4), invocate de recurent şi ale 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin (4) C. proc. civ., vizează depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către Instanţa a cărei hotărâre este atacată.
Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti reprezintă imixtiunea Instanţei de judecată în sfera activităţii executive sau legislative, fiind înfrânt principiul separaţiei puterilor în stat.
Astfel, depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, în sensul art. 304 pct. 4 C. proc. civ., se concretizează în realizarea unui act care intră în atribuţiile exclusive ale organelor executive sau legislative.
Or, criticile formulate de recurent nu pot fi privite ca depăşiri ale atribuţiilor puterii judecătoreşti, în sensul art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Se constată, totodată că Instanţa de Fond a reţinut corect că acţiunea este inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea sa, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să răspundă „efectiv, vis – á - vis de nefuncţionalitatea instituţiilor din subordine" şi să-i plătească daune materiale şi morale în valoare de 100.000 RON.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, obiectul acţiunii în contencios administrativ poate fi anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate.
Cererea de reparare a pagubei cauzate are însă caracter accesoriu faţă de acţiunea principală în anulare şi cum reclamantul nu a formulat o astfel de cerere principală, corect Instanţa a reţinut că, în speţă, nu au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.N.R. împotriva deciziei civile nr. 2979 din 15 noiembrie 2006, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2664/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2667/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
