ICCJ. Decizia nr. 2652/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2652/2007
Dosar nr. 505/35/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 61/ CA/ P.I. din 30 martie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a pct. 7 din HG nr. 2185/2004 privind Normele Metodologice din 30 noiembrie 2004, pentru aplicarea prevederilor art. 5 şi art. 6 din OG nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar - valutare, excepţie invocată de recurentul - reclamant R.P.R., administrator al SC N. SRL, ca în contradictoriu cu intimata - pârâtă G.F.B., în Dosar nr. 7062/111/R/CA/2006 al Tribunalului Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În motivarea sentinţei se reţine că prin menţiunea de la pct. 7 al Normelor, referitoare la sumele acordate de persoanele juridice angajaţilor proprii cu titlu de avansuri pentru aprovizionări diverse, care au fost considerate ca având regimul plăţilor către persoane juridice, se completează în mod nelegal conţinutul dispoziţiilor art. 5 şi art. 6 din OG nr. 15/1996, prin introducerea unei noi contravenţii care nu se regăseşte în ordonanţă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta G.F.B., invocând nelegalitatea hotărârii, atât pentru motive de procedură, cât şi pentru motive de fond.
Astfel, un prim motiv de recurs invocat de recurentă este necitarea în cauză a autorităţii emitente a actului atacat, respectiv Guvernul României, cauza judecându-se în fond fără ca acesta să-şi poată formula apărările legate de legalitatea actului administrativ.
Totodată, recurenta arată că în mod greşit Instanţa de Fond a stabilit că pct. 7 din Norme adaugă la legea în baza căreia au fost date, respectiv OG nr. 15/1996.
Analizând cu prioritate primul motiv de recurs, întrucât acesta vizează o excepţie de procedură a cărei admitere face inutilă cercetarea altor motive, referitoare la fondul cauzei, Înalta Curte constată că acest motiv este întemeiat.
Se reţine, astfel, că Instanţa de Fond a încălcat principiul contradictorialităţii procesului civil, prin aceea că a judecat cauza fără a dispune citarea emitentului actului administrativ atacat, Guvernul României.
Pentru acest considerent, în temeiul art. 312 alin. (5) cu referire la art. 3041 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi Instanţă, pentru a se dispune introducerea în cauză a Guvernului României.
Cu ocazia rejudecării cauzei, Instanţa va analiza şi celelalte apărări formulate de recurentă, în cadrul recursului formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.F.B. împotriva sentinţei nr. 61/ CA/ PI din 30 martie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2649/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2663/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
