ICCJ. Decizia nr. 2663/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2663/2007
Dosar nr. 30686/1/2005
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 127/ F din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta SC R. SA Braşov, în contradictoriu cu M.F.P. – D.G.F.P. Braşov, D.C.F. Braşov şi M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.S.C. Bucureşti, a dispus anularea Deciziei cu numărul 70 din 30 martie 2005 emisă de A.N.A.F. Bucureşti şi a trimis cauza la D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. pentru soluţionarea contestaţiei pe fond, contestaţie formulată de reclamantă împotriva procesului - verbal de control din 19 decembrie 2003, întocmit de pârâta D.C.F. Braşov.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima Instanţă a reţinut că Decizia cu nr. 70 din 30 martie 2005 emisă de pârâta M.F.P – A.N.A.F. – D.S.C., este nelegală, pentru că în mod eronat a luat act de existenţa autorităţii de lucru judecat şi a constatat că în mod legal şi temeinic organele de control au obligat societatea la plata accesoriilor în sumă de 218.606.877.824 lei preluată ca obligaţie neachitată din actul de control anterior.
Aceasta pentru că potrivit Hotărârii nr. 145 din 28 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, hotărâre rămasă irevocabilă, D.S.C. din cadrul A.N.A.F. avea obligaţia se soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă, iar pârâta organul de control fiscal, trebuia să refacă actul administrativ contestat (procesul - verbal de control din 19 decembrie 2003).
Arată Instanţa de Fond că nu se putea reţine autoritate de lucru judecat, de către organul de soluţionare a contestaţiei, pentru că asupra acestei sume nu s-a pronunţat nici o Instanţă şi nici pe fondul contestaţiei nu s-a dat o soluţie.
Nesoluţionându-se contestaţia pe fondul ei în calea procedurii prealabile, Instanţa de Fond a considerat că nu este în măsura să analizeze pe fond acţiunea în contencios privind suma de 218.606.877.824 lei şi nici înscrisurile depuse în probaţiune, astfel că a dispus anularea Deciziei atacate nr. 70 din 30 martie 2005 emisă de A.N.A.F. şi a trimis cauza pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei de către D.S.C., în sensul de a se analiza dacă reclamanta datorează suma respectivă la bugetul de stat, cu titlu de majorări de întârziere şi penalităţi aferente obligaţiilor bugetare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, D.G.F.P. Braşov, reprezentantă a M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.A.M.C.T., în nume propriu şi pentru D.C.F. Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se susţine în motivarea recursului că prin Hotărârea nr. 145/2004 a Curţii de Apel Braşov, Instanţa a dispus în contradictoriu cu M.F.P – A.N.A.F. – D.G.S.C., refacerea actului administrativ Decizia nr. 76/2004 şi pronunţarea asupra fondului contestaţiei cu privire la suma de 218.606.877.824 lei şi nicidecum refacerea procesului - verbal de control, aşa cum greşit reţine Instanţa în hotărârea recurată.
Prin Decizia nr. 70 din 30 martie 2005, organul de soluţionare a contestaţiilor, în mod legal a luat act de existenţa autorităţii de lucru judecat, respectând prevederile art. 183 alin. (5) din OG nr. 92/1993 republicat, conform cărora, organul de soluţionare competent se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedura şi asupra celor de fond, iar când constată că acestea sunt întemeiate, nu va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
Precizează recurenta că în speţă, cauza supusă soluţionării a fost aceea de a se stabili dacă suma de 218.606.877.824 lei reprezentând majorări de întârzierea pentru neplata la termen a contribuţiei la fondul de şomaj, este legal datorată de contestatoare, în condiţiile în care Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 656/R/2003 pronunţată în Dosar nr. 766/R/2003 a respins recursul declarat de SC R. SA Braşov, reţinând definitiv şi irevocabil că întrucât societatea nu a respectat termenele stabilite prin avizul de eşalonare s-a procedat la reactivarea majorărilor de întârziere şi a penalităţilor.
Susţine recurenta că prin soluţia dată în rezolvarea contestaţiei, organul de soluţionare a contestaţiilor s-a pronunţat şi asupra aspectului dacă intimata datorează sau nu suma de 218.606.877.824 lei la bugetul de stat cu titlu de majorări de întârziere şi penalităţi aferente obligaţiilor bugetare.
S-a solicitat admiterea recursului, şi pe cale de consecinţă modificarea în tot a sentinţei recurate şi menţinerea Deciziei nr. 70 din 30 martie 2005 şi a procesului - verbal din 19 decembrie 2003, ca fiind emise cu respectarea legii.
Intimata SC R. SA Braşov a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Înainte de a se acorda părţilor cuvântul pe fondul cauzei intimata - reclamantă a formulat cerere de suspendare a cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.
Cererea de suspendare formulată nu este întemeiată şi va fi respinsă, în speţă nefiind întrunite condiţiile textului de lege invocat, deoarece acesta se referă la „suspendarea judecării tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale", ori în speţă chiar reclamanta - recurentă a iniţiat prezenta acţiune în contencios administrativ şi anume contestaţie împotriva Deciziei nr. 70 din 30 martie 2005 emisă de M.F.P. – A.N.A.F. – D.S.C., cerând implicit şi anularea procesului - verbal de control din 19 decembrie 2003, întocmit de către inspectorii din cadrul D.C.F. Braşov.
Este vorba de o datorie către bugetul de stat a intimatei - reclamante, chiar şi aceasta fiind interesată în a se stabili cu certitudine dacă datorează sau nu această sumă, reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi calculate în raport de sumele datorate bugetului de stat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din conţinutul Deciziei cu nr. 70 din 30 martie 2005 privind soluţionarea contestaţiei depusă de SC R. SA Braşov, înregistrată la A.N.A.F. sub nr. 340313 din 22 februarie 2004, rezultă că obiectul contestaţiei îl reprezintă suma de 218.606.877.824 lei, majorări de întârziere şi penalităţi aferente obligaţiilor bugetare, organul de soluţionare a contestaţiei trebuind a soluţiona pe fond contestaţia, conform sentinţei civile nr. 145/ F din 28 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, sentinţă prin care s-a anulat Decizia nr. 76 din 22 martie 2004 şi s-a trimis cauza pârâtei în vederea refacerii actului administrativ şi pronunţării asupra fondului contestaţiei.
Suma ce face obiectul contestaţiei este cuprinsă în procesul - verbal din 19 decembrie 2003, prin acest proces - verbal preluându-se de fapt soldurile neplătite din actul de control anterior, respectiv procesul - verbal de control din 21 octombrie 2002 şi ea reprezintă majorări de întârziere şi penalităţi aferente obligaţiilor bugetare existente la 30 iunie 2000, pentru care societatea în baza art. 2 din Statutul Guvernului nr. 797 din 14 septembrie 2000 a beneficiat de scutire la plată.
Această sumă a fost preluată prin soldurile procesului - verbal din 21 octombrie 2002, deoarece aşa, cum s-a constatat prin procesul - verbal din 7 iunie 2002, nerespectând termenul de plată şi condiţiile de acordare, societatea reclamantă, intimată, în recurs, a pierdut aceste înlesniri şi au fost repuse la plata majorărilor şi penalităţile aferente.
Procesul - verbal din 7 iunie 2002, la rândul lui a fost contestat de societatea intimată, contestaţia fiind respinsă prin Decizia nr. 29 din 9 iulie 2002 a Direcţiei generale de control contribuţii pentru asigurări sociale şi fond pentru plata ajutorului de şomaj din cadrul M.M.S.S.
Societatea intimată a acţionat în Instanţă, contestând această decizie, dar prin sentinţa civilă nr. 105/ C din 13 februarie 2003, Tribunalul Braşov a respins acţiunea, sentinţa rămânând irevocabilă prin Decizia nr. 656 din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov, prin care s-a respins recursul acesteia.
Prin hotărâre definitivă şi irevocabilă s-a stabilit astfel ca societate intimată a pierdut înlesnirile la plată pentru că nu a respectat termenele stabilite de eşalonare la plată, cu consecinţa reactivării majorărilor de întârziere şi a penalităţilor în sumă de 218.606.877.824 lei (sumă, inclusă în suma totală de 457.464.534.134 lei), cu alte cuvinte această sumă fiind datorată de către SC R. SA Braşov.
Cu această motivare, a stabilit şi organul de soluţionare a contestaţiei ca în mod temeinic şi legal, societate a fost obligată la plata acestor accesorii, preluate ca obligaţie neachitată din actul de control anterior, în dispozitivul deciziei luându-se act de „existenţa autorităţii de lucru judecat".
Nu putem însă vorbi de existenţa autorităţii de lucru judecat, pentru că nu ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 1201 C. civ. - „identitate de obiect, cauză şi părţi", în mod impropriu organul de soluţionare a contestaţiei referindu-se la această excepţie a puterii lucrului judecat.
Este vorba doar de faptul că, în ce priveşte pierderea înlesnirilor cu consecinţa repunerii la plată a majorărilor şi penalităţilor de întârziere s-a pronunţat Instanţa de judecată printr-o decizie definitivă şi irevocabilă, faţă de această hotărâre judecătorească, organul de control financiar stabilind şi el că societate intimată datorează majorările şi penalităţile pentru întârziere calculate la sumele datorate bugetului de stat.
Rezultă deci că Instanţa de Fond, în mod eronat, a stabilit ca organul de soluţionare a contestaţiei nu s-a pronunţat pe fondul ei, trimiţând cauza pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, recursul va fi admis în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., se va casa sentinţa, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeaşi Instanţă, pentru soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de SC R. SA Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Braşov, reprezentantă a M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.A.M.C.T. în nume propriu şi al D.C.F. Braşov împotriva sentinţei civile nr. nr. 127/ F din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi Instanţă
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2652/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2664/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
