ICCJ. Decizia nr. 2649/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2649/2007
Dosar nr. 56/2/2007
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 56/2/2007 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii L.I. şi L.D.A. au chemat în judecată Statul Român reprezentat de C.C.S.D., A.N.r.P., C.G.M.B. şi Statul Român prin M.F.P., solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa Instanţa să oblige C.C.S.d. să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubiri în conformitate cu Decizia nr. 6646 din 31 octombrie 2006 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, pentru imobilul situat în Municipiul Bucureşti, în suprafaţă de 960 mp. cu o valoare reală de 700.000 RON, obligând în acelaşi timp Statul Român prin C.G.M.B. şi M.F.P. să plătească suma de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii de la data rămânerii definitive a sentinţei.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au precizat că prin Dispoziţia nr. 6646 din 31 octombrie 2006 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti a fost soluţionat dosarul întocmit în baza Notificării nr. 944/2001, prin executorul judecătoresc şi s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 960 mp., situat în Bucureşti, această dispoziţie fiind comunicată Secretariatului C.C.s.D. de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, Comisie care până la data formulării acţiunii nu a emis Decizia reprezentând despăgubiri, termenul de soluţionare fiind cel de 30 de zile sau în mod special cel de 60 zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, întrucât Legea nr. 247/2005 nu prevede un anumit termen.
Pârâta C.C.s.D. constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta A.N.R.P. a depus de asemenea întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
S-au depus înscrisuri şi în urma analizării acestora, Instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 309 din 31 ianuarie 2007 prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de A.N.R.P., precum şi acţiunea formulată de reclamanţi ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima Instanţă a reţinut că pârâta A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că pârâta asigură Secretariatul C.C.S.D., precum şi corespondenţa dintre persoanele care se adresează cu cereri şi memorii C.C.S.D., având chiar atribuţii proprii în direcţionarea cererii pentru soluţionare.
Pe fondul cauzei, Instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată deoarece la memoriul adresat de reclamanţi C.C.s.D., aceasta a răspuns în sensul că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost declanşată în cazul reclamanţilor întrucât dosarul aferent dispoziţiei nu a fost transmis de către C.G.M.B. şi ca atare nu este vorba despre un refuz nejustificat de rezolvare a cererii.
Referitor la daunele morale solicitate, prima Instanţă a considerat că acestea sunt accesorii capătului principal de cerere şi urmează soarta acestuia, ambele capete de cerere urmând a fi respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei privind lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Astfel, susţine recurenta, atribuţiile sale stabilite prin HG nr. 361/2001, în ceea ce priveşte aplicarea Legii nr. 10/2001 cât şi cele prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 conform căruia asigură Secretariatul C.C.S.D., exclud pe cele privind emiterea unei decizii conţinând titlul de despăgubire.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepţiei şi respingerii acţiunii faţă de aceasta pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivului invocat şi în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte îl va respinge conform considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, A.N.R.P. nu are calitatea de a emite decizii conţinând titluri de despăgubire, această atribuţie revenind C.C.S.D., însă potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aceasta îndeplineşte atribuţii de Secretariat al C.C.S.D., atribuţii ce constau în: primirea dosarelor transmise, în temeiul art. 16, alin. (1) şi alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, de către entităţile investite cu soluţionarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001; analizarea, sub aspectul verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 şi soluţionate; transmiterea, ulterior selectării dosarelor în baza ordinii aleatorii stabilite prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, a dosarelor mai sus amintite către evaluatorii desemnaţi în mod aleatoriu de către aceeaşi Comisie, în vederea efectuării raportului de evaluare; redactarea deciziilor Comisiei, ulterior aprobării acestora în şedinţele C.C.S.D. şi transmiterea Depozitarului central în vederea convertirii titlurilor de despăgubire în acţiuni la Fondul P.
Deci, recurenta - pârâtă îndeplineşte o serie de atribuţii în cadrul procedurii administrative, procedură ce are ca finalitate emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, aşa încât în mod corect Instanţa de Fond a stabilit că nu este lipsită de calitate procesuală pasivă.
De altfel, recurenta - pârâtă nici nu are interes în promovarea căii de atac a recursului, atâta timp cât soluţia Instanţei de Fond a fost aceea de respingere ca neîntemeiată a acţiunii promovată de reclamanţii L.I. şi L.D.A.
Ca o consecinţă a celor relatate mai sus, se constată că Instanţa de Fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, neexistând nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care făcând şi aplicaţiunea prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.R.P., împotriva sentinţei civile nr. 309 din 31 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2646/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2652/2007. Contencios → |
|---|
