ICCJ. Decizia nr. 2691/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2691/2007
Dosar nr. 2459/2/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 599 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul SC C.I.C.I.E.S.T.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. – D.G.S.C. şi G.F.C., anularea Deciziei nr. 370 din 17 noiembrie 2003 şi a procesului - verbal de control din 15 septembrie 2003 şi exonerarea societăţii de plata sumei totale de 2.486.864.178 lei ca nedatorată bugetului de stat.
Prin sentinţa civilă nr. 599 din 29 martie2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 3835/2003, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată şi respinsă cererea de suspendare a executării actelor administrative ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin Decizia civilă nr. 8855 din 9 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 6569/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul ca nefondat.
La data de 5 decembrie 2005 reclamanta a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 8855 din 9 decembrie 2004, iar prin Decizia civilă nr. 1531 din 2 mai 2006 pronunţată în Dosarul nr. 16149/1/2005 a fost respinsă contestaţia în anulare ca neîntemeiată.
La data de 27 februarie 2006 reclamantul a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 599 din 29 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3835/2003, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 şi următoarele C. proc. civ., cererea făcând obiectul Dosarului nr. 2459/2/2006 al acestei Instanţe, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 325 şi art. 400 C. proc. civ. suspendarea executării sentinţei civile nr. 599 din 29 martie 2004.
În motivarea în fapt a cererii de revizuire, revizuentul arată că au apărut nenumărate documente ce vin să arate o interpretare greşită a legii, dar în special documente obţinute prin executare silită de la M.F.P. prin Decizia civilă nr. 33 din 12 ianuarie 2006, definitivă şi irevocabilă, pusă în executare parţial de M.F.P. la data de 30 ianuarie 2006 şi anume documentele din 29 august 2002 şi din 18 septembrie 2002, documente ce atestă scutirea la plata TVA a societăţii.
De asemenea, mai arată revizuientul că Ordonanţa Parchetului Curţii Supreme de Justiţie din Dosarul nr. 446/P/2002, confirmă scutirea de T.V.A. datorită autorizării instituţiei şi interpretării corecte a succesiunii legilor şi a conţinutului acestora, măsura dispusă în Dosarul nr. 399/P/2003 comunicată M.F.P. şi de care a aflat în luna ianuarie, care confirmă scutirea de T.V.A., de asemenea, adresele tuturor D.F.P. şi A.F.P.B., confirmă scutirea de T.V.A., precum şi răspunsurile M.E. dar şi deciziile civile, definitive şi irevocabile, împotriva M.E. şi M.F.P., confirmă toate scutirea de T.V.A.
Şi în ceea ce priveşte impozitul pe salarii, se observă din expertiza contabilă, din actele de la dosar şi din sentinţa civilă ce vizează aceeaşi perioadă că acestea nu sunt datorate.
Prin urmare, conchide revizuentul, înscrisurile în baza cărora a formulat cererea de revizuire, deşi relevante şi existente la data soluţionării acţiunii, nu au putut fi prezentate Instanţei, fiind reţinute de către M.F.P. dar şi de alte instituţii ale statului pentru a-şi crea posibilitatea exercitării cu rea - credinţă a drepturilor procedurale, în scop de concurenţă neloială şi totodată şicanatorie, fiind conştienţi de caracterul determinant al acestora asupra soluţiei ce urma să fie pronunţată în cauză, aceste documente având o influenţă covârşitoare asupra acţiunii în discuţie la acea dată.
În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimata - pârâtă G.F. – C.G. a invocat excepţia de inadmisibilitate, excepţia de tardivitate a cererii de revizuire iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
La data de 30 mai 2006, reclamantul şi-a precizat în drept cererea de revizuire în sensul că se întemeiază pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
La data de 6 iunie 2006 revizuentul a depus la dosarul cauzei actele pe care înţelege să le folosească, ţinute ascunse de partea adversă, ce conduc la o interpretare corectă a legislaţiei şi o aplicare unitară a legislaţiei.
Prin încheierea din data de 6 iunie 2006, Instanţa a dispus conexarea Dosarului nr. 3664/2/2006 al aceleiaşi Instanţe, ce avea ca obiect o altă cerere de revizuire formulată de reclamant împotriva aceleiaşi sentinţe.
În şedinţa publică din data de 31 octombrie 2006, revizuentul şi-a precizat cererea de revizuire în sensul că actul pe care îşi întemeiază cererea de revizuire este adresa din 23 ianuarie 2006, comunicată de M.F.P. la data de 26 ianuarie 2006, iar în ceea ce priveşte cea de-a doua cerere de revizuire conexată la dosarul de faţă, aceasta are la bază actul emis de M.P. – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti înregistrat din 14 martie 2006, prin care i s-a comunicat o copie a soluţiei dispuse în Dosarul nr. 3150/P/2005 la data de 26 martie 2006.
La termenul din data de 31 octombrie 2006 s-a ataşat Dosarul de fond nr. 3835/2003.
Prin sentinţa nr. 3563 din 12 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia tardivităţii, admisă excepţia de inadmisibilitate, fiind respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Motivând această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că excepţia de tardivitate invocată este neîntemeiată deoarece potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în Instanţa de Apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o Instanţă de Recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei Instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Conform art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speţă, termenul de o lună nu s-a împlinit nici în ceea ce priveşte adresa din 23 ianuarie 2006, comunicată de M.F.P. la data de 26 ianuarie 2006, şi nici referitor la Ordonanţa nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de M.P. – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, de scoatere de sub urmărire penală, respectiv de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de B.D., directorul general al reclamantului, comunicată acestuia la data de 14 martie 2006, prima cerere de revizuire fiind înaintată recomandat la această Instanţă la datele de 24 februarie 2006, iar cererea de revizuire conexată fiind depusă personal de reprezentantul revizuentului la data de 31 martie 2006.
Aşadar, atât cererea de revizuire ce priveşte adresa din 23 ianuarie 2006, cât şi cererea de revizuire referitoare la Ordonanţa nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de M.P. – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, înscrisurile noi doveditoare precizate de revizuent, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., au fost depuse înlăuntrul termenului de o lună prevăzut de art. 342 alin. (1) C. proc. civ., socotindu-se data de începere a curgerii termenului data comunicării celor două acte.
În legătură cu excepţia inadmisibilităţii, aceasta a fost admisă pentru considerentele următoare:
În speţă, nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât în ceea ce priveşte adresa din 23 ianuarie 2006, emisă de M.F.P. – D.G.L.I.I., din conţinutul acesteia rezultă că de fapt reprezintă o adresă de înaintare, urmare a executării unei hotărâri judecătoreşti, a adreselor din 29 august 2002 emis de G.F. prin care solicită un punct de vedere cu privire la modalitatea de aplicare a T.V.A. în ceea ce priveşte societatea revizuientă şi respectiv din 18 septembrie 2002, emisă de M.F.P. – D.G.P.L.F., prin care comunică răspunsul.
Din punct de vedere al cererii de revizuire, interesează răspunsul la adresa din 28 august 2002, respectiv adresa din 18 septembrie 2002, emisă de M.F.P. – D.G.P.L.F., care a fost depusă la Dosarul în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se solicită, nr. 3835/2003 şi care a făcut obiectul analizei Instanţei de Fond, respectiv Instanţei de Recurs, acest înscris nefiind deci descoperit după darea hotărârii şi nici nu a fost reţinut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Referitor la Ordonanţa nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de M.P. – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, nici în ceea ce priveşte acest înscris nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., soluţia fiind dispusă după darea hotărârii şi după rămânerea sa irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat şi nu în timpul procesului.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către revizuienta SC C.I.C.I.E.S.T.E. SRL, considerând că hotărârea este nelegală.
Se arată în motivele de recurs că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât adresa de înaintare din 23 ianuarie 2006 emisă de M.F.P. – D.G.I.I. prin care au fost comunicate actele ţinute ascunse de partea adversă şi care nu au putut fi înfăţişate Instanţei (adresa din 28 august 2002, adresa din 18 septembrie 2002), nu au făcut obiectul analizei Instanţei de Fond, întrucât nu au existat la dosarul cauzei, fiind ţinute ascunse de partea adversă.
O dovadă în acest sens este şi Decizia prin care Statul român a fost obligat să comunice, în temeiul Legii nr. 544/2001, cele două adrese, iar dacă ele ar fi existat la fondul cauzei, soluţia Instanţei ar fi fost alta.
Referitor la Ordonanţa nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, soluţia Instanţei de Fond este criticată pentru că şi în acest caz, actul a fost ţinut ascuns de Statul român care a tergiversat analizarea cazului şi nu a comunicat această soluţie.
G.F. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru că actele depuse nu sunt înscrisuri noi.
Examinând actele aflate la dosarul cauzei, motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi în condiţiile expres stabilite de lege.
Prin intermediul revizuirii, hotărârea ce se atacă este apreciată ca nelegală, nu în raport de probele existente la dosar la momentul pronunţării ei, ci numai în raport de elemente noi, necunoscute Instanţei din diverse motive.
În speţă, recurenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând descoperirea de înscrisuri noi.
Pentru a putea fi admisă cererea de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., trebuie ca înscrisul prezentat să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- să fie prezentat un înscris nou, care să nu fi fost folosit în cadrul procesului soluţionat prin hotărârea atacată;
- înscrisul să aibă forţă probantă;
- înscrisul invocat să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere;
- înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;
- înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de Instanţa de Fond, soluţia ar fi fost alta.
Aşa cum a reţinut Instanţa de Fond, înscrisurile considerate noi de către revizuent nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a sta la baza revizuirii unei hotărâri irevocabile.
Mai întâi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte constată că adresele din 28 august 2002 şi din 18 septembrie 2002 au fost depuse şi în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi a făcut obiectul de analiză atât la Instanţa de Fond, cât şi în recurs, astfel că nu se poate spune că au fost descoperite după darea hotărârii şi nici nu a fost reţinut de partea potrivnică.
Nici Ordonanţa nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru că nu a existat la momentul pronunţării hotărârii, condiţie necesară pentru a putea fi considerat înscris nou.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei că acest act ar fi fost ţinut ascuns de Statul român, pentru că cercetările penale se desfăşoară după regulile stabilite în C. proc. pen.
Apreciind că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.I.C.I.E.S.T.E. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3563 din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2684/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2697/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
