ICCJ. Decizia nr. 2744/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2744/2007
Dosar nr. 13089/54/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la Curtea de Apel Craiova reclamantul P.I.C. a contestat comunicarea din 22 martie 2006, aparţinând M.A.I., I.G.J. şi I.J.J.T.V., solicitând anularea răspunsurilor din 28 iulie 2005 şi din 22 martie 2006, cu consecinţa reîncadrării în funcţia avută, respectiv, ofiţer în cadrul I.J.J.T.V. Gorj.
Reclamantul, în motivarea acţiunii, a arătat că a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri Activi ai M.A.I., lucrând ca ofiţer activ până în anul 1993, succesiv, ocupând funcţii de comandant de pluton în specialitatea pază şi ordine, subunităţi mobile, pluton alpin, iar apoi a fost numit comandat companie pază obiective cu producţie specială.
S-a mai susţinut că la 7 decembrie 1992 s-a adresat Biroului D.S. al U.M. Târgu Jiu cu un raport, prin care a solicitat mutarea în cadrul I.P.J Dolj ca urmare a unor nevoi personale cauzate de situaţia familială, precum şi un raport de informare la M.I., ulterior dispunându-se trecerea sa în rezervă.
Pârâţii, prin întâmpinări au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a tardivităţii formulării acesteia precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond au solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, că adresele emise de pârâtul I.J.J. Gorj, a căror anulare se solicită, nu sunt acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin aceste adrese s-au comunicat informaţii generale menite să ducă la încunoştinţarea reclamantului privitor la dorinţa sa de a fi reintegrat în rândul ofiţerilor M.A.I.
Instanţa de Fond a mai reţinut că aceste adrese reprezintă un punct de vedere raportat la dispoziţiile legale, exprimat în urma solicitărilor reclamantului, fără a produce efecte juridice, întrucât nu s-a respins înscrierea sau participarea acestuia la concursurile organizate de M.A.I. pentru reîncadrarea în funcţia de ofiţer.
Nefiind în discuţie un act administrativ, nu se impune nici aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 sau art. 11 alin. (2), în cauză nefiind incident un refuz nejustificat şi nici un exces de putere.
Referitor la excepţiile lipsei calităţii procesuale a pârâţilor, Instanţa a admis excepţia privind pe pârâtul I.G.J., constatând că nu există identitate între persoana acesteia şi I.G.P. Bucureşti, şi totodată, a apreciat că celelalte pârâte au calitate procesuală pasivă, întrucât memoriile reclamantului au fost înaintate de M.A.I. către I.J.J. Dolj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul a susţinut că în mod greşit a reţinut Instanţa de Fond că actele a căror anulare a solicitat-o, respectiv răspunsurile din 28 iulie 2005 şi din 22 martie 2006 nu au caracter de acte administrative în condiţiile Legii nr. 554/2004, deşi pârâtele prin refuzul lor de-a dispune reîncadrarea sa în funcţiile deţinute i-au produs o vătămare şi i-au încălcat drepturile.
Recurentul a mai susţinut că este greşită şi aprecierea Instanţei de Fond în sensul că ar fi putut ataca Ordinul M.A.I. nr. II/01110 din 31 ianuarie 1993, de trecere în rezervă, în condiţiile legii contenciosului administrativ nr. 29/1990[1] deoarece acel act normativ nu conţine nici o cale de atac.
În fine, recurentul a mai arătat în ceea ce priveşte fondul cauzei, că şi-a exprimat nemulţumirile legate de actul de trecere în rezervă ce a fost emis fără respectarea procedurilor impuse de specificul activităţii sale, aspecte care însă au fost ignorate de Instanţa de Fond.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente şi prin prisma criticilor recurentului - reclamant, reţine că hotărârea pronunţată de Instanţa de Fond este legală astfel că urmează a fi menţinută, pentru argumentele în continuare prezentate.
A rezultat neechivoc din actele dosarului că trecerea în rezervă a recurentului - reclamant s-a efectuat la data de 31 ianuarie 1993, prin Ordinul Ministrului de Interne nr. II/01110 din aceeaşi dată, la propunerea comandatului unităţii din care făcea parte, conform articolului 43 lit. i) din Statutul corpului ofiţerilor, respectiv atunci când sunt comise abateri grave de la prevederile regulamentelor militare.
Instanţa de Fond corect a reţinut că întrucât recurentul - reclamant nu a înţeles să conteste acest ordin, pretins a fi vătămător, la momentul emiterii sale, respectiv în anul 1993, în conformitate cu prevederile legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 în vigoare la acea dată şi aplicabilă, acest ordin şi-a produs efecte care au şi fost acceptate de recurent.
Sunt nefondate aşadar criticile recurentului - reclamant vizând aceste consideraţiuni ale Instanţei de Fond, pe de o parte pentru că ele au de fapt un caracter subsidiar, argumentativ pentru susţinerea unei alte constatări, vizând natura legală a actelor contestate, iar pe de alta, pentru că în cauza de faţă nu s-a analizat nici temeinicia şi nici legalitatea ordinului amintit, emis cu 14 ani în urmă.
În fine, corect a reţinut Instanţa de Fond, contrar celor susţinute de recurent că adresele solicitate a fi anulate nu sunt acte administrative în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin conţinutul lor nu sunt de natură a da naştere sau a modifica raporturi juridice. Adresele în discuţie, emise faţă de solicitarea de reîncadrare primită din partea recurentului - reclamant, nu fac decât să ofere explicaţii, ilustrate cu trimiteri la prevederile legale aplicabile, faţă de situaţia concretă a recurentului trecut în rezervă în condiţiile sus - arătate. Mai mult, într-una dintre adrese se invocă şi necompetenţa unităţii de a se pronunţa în orice mod cu privire la reîncadrarea cerută în cadrul unei alte autorităţi centrale.
Înalta Curte reţine şi împrejurarea, menţionată şi în considerentele hotărârii atacate, în sensul că nu se poate susţine că autorităţile pârâte ar fi refuzat de fapt să răspundă petiţiilor recurentului - reclamant, pentru simplul motiv că acesta nu a fost satisfăcut de relaţiile şi informaţiile primite, astfel că nici din această perspectivă prevederile Legii nr. 554/2004 nu sunt aplicabile, nefiind întrunite cerinţele legale impuse de acest act normativ pentru a fi admisă acţiunea recurentului.
Reţinând aşadar netemeinicia tuturor criticilor formulate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I.C. împotriva sentinţei civile nr. 20 din 25 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007
[1] Notă: referirea din cuprinsul considerentelor hotărârii la Legea nr.20/1990, reluată şi în motivele de recurs, reprezintă evident o eroare de tehnoredactare, contextul evidenţiind că în realitate trimiterea se face la Legea nr.29/1990
| ← ICCJ. Decizia nr. 2743/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2745/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
